Autorul foloseşte şi aici verbul „a ajunge“ (ftháno) folosit în vv. 8 şi 17: copacul „a ajuns“ cu înălţimea pân' la cer. În clipa în care trufia omului ajunge în pragul cerului lui Dumnezeu, ea se va pomeni „ajunsă“, la rându-i, de reacţia Celui ce-i stă împotrivă.