Cant 06:06
şi dinţii tăi, o turmă de oi albe
scăldate'n râu 'nainte de-a fi tunse,
avându-şi toate gemeni câte doi
şi fără rod nici una dintre ele;
Cant 4
CAPITOLUL 4
1
– Vezi tu, iubito, cât eşti de frumoasă? a
Frumoasă-mi eşti
cu ochii tăi ca două porumbiţe
sub vălul tău de nuntă,
cu părul tău ca un ciopor de capre
mijind, şerpuitor,
2
cu dinţii tăi, o turmă de oi albe
scăldate'n râu 'nainte de-a fi tunse,
avându-şi toate gemeni câte doi
şi fără rod nici una dintre ele;
3
buzele tale, roşu din fuior
şi graiul tău, frumos;
obrajii tăi, o rodie în două
sub vălul tău de nuntă;
4
grumazul tău, ca turnul lui David
zidit spre întărire:
de el atârnă paveze o mie,
ca tot atâtea scuturi de viteji;
5
iar sânii tăi, doi pui de căprioară
ce pasc răcoare, gemeni, printre crini.
6
'Nainte de-a se face dimineaţă
şi de-a se pune umbrele pe fugă,
eu voi fugi la muntele de smirnă
şi spre colina din Liban.
7
Frumoasă eşti, iubito, pe de-a'ntregul
şi'n tine întinare nu se află. b
8
O, vino, vino din Liban, mireasă,
o, vino din Liban!
Venind, vei trece culmile Amanei,
Senirul şi Hermonul peste piscuri,
de-acolo unde leii-şi au culcuşuri
şi munţii sunt bârlog de leoparzi. c
9
Tu inima din mine mi-ai robit-o,
o, sora mea, mireasa mea,
tu inima din mine mi-ai robit-o
cu-o singură privire
şi c'un şirag de la grumazul tău.
10
Şi pieptul tău, ce mândru se făcu,
o, sora mea, mireasa mea,
mai mândru şi mai dulce decât vinul,
aşa cum duhul mirurilor tale
e mai presus de orişice mireasmă.
11
Ţi-s buzele de fagure prelins,
mireasa mea; sub limbă, miere, lapte;
balsamul ce te'nvăluie din straie
e ca balsamul din Liban.
12
Grădină zăvorâtă-mi este
ea, sora mea, mireasa mea,
grădină zăvorâtă, izvor pecetluit.
13
Odraslele ţi-s ca un rai de rodii
cu rod de muguri, nard şi chiparos,
14
cu narduri şi şofran,
cu trestie'n balsam, cu scorţişoară,
cu-aromele lemnoase din Liban,
cu smirnă şi aloe,
cu tot ce-i mai subţire 'ntre miresme.
15
Tu-mi eşti izvorâtoare de grădini,
fântână-mi eşti de apă vie
ce curge, şipotindă, din Liban.
16
– O, scoală-te, tu, vânt de miazănoapte,
şi vino, tu, zefir de miazăzi,
suflaţi de-a valma prin grădina mea,
şi'n curgere miresmele stârniţi-i!...
Să vină dar iubitul meu,
să intre în grădina lui
şi din dulceaţa roadelor să guste!