Cant 06:02
– Iubitul meu
s'a pogorât întru grădina lui,
acolo'ntre răzoare de miresme
să-şi pască turma şi s'adune crini.
Cant 7
CAPITOLUL 7
1
– Întoarce-te, te'ntoarce, Sulamito a,
îtoarce-te, ca noi să te privim!
Ce oare veţi vedea la Sulamita
când vine dănţuind cu două cete? b

– Cât de frumoşi sunt astăzi paşii tăi
şi sprinteni în sandale,
o, nobilă fiică!
Ţi-i rotunjimea coapselor asemeni
unor lănţuguri meşterite'n aur;
2
buricul tău e cupă arcuită,
din care nu lipseşte vinul dres;
căpiţă-ţi este pântecul, de grâu,
cu crinii prinşi în horă împrejuru-i;
3
şi gemeni doi sunt sânii tăi,
doi pui de căprioară;
4
grumazul tău e ca un turn de fildeş
şi iezere ţi-s ochii, din Heşbon c,
în preajma porţii cu mulţimi de fete;
iar nările-s din turnul de Liban
adulmecând veghere spre Damasc;
5
semeţ precum Carmelul d ţi-este capul;
cosiţele, pe el, ca o porfiră
păzind în ea un rege 'nlănţuit.

6
Cât eşti tu de frumoasă şi de dulce,
iubita mea, în tot ce te desfată!
7
Statura ta e-asemeni cu finicul,
ca strugurii sunt sânii tăi.
8
Mi-am zis: Eu în finic mă voi sui
şi mă voi ţine'n ramurile lui;
să-mi fie struguri sânii tăi, din vie,
miros de mere răsuflarea ta,
9
ca vinul bun rostirea şoaptei tale
ce curge lin „pentru iubitul meu“,
îndestulându-mi buzele şi dinţii.
10
– Iubitul meu e-al meu, eu sunt a lui,
dorinţa lui spre mine se îndreaptă.
11
Hai, vino, tu, iubitul meu, e
hai să ieşim la câmp,
să înnoptăm prin sate
12
şi'n zori de ziuă s'alergăm prin vii
şi via s'o vedem dac'a'nflorit
şi florile dac'au rodit
şi rodiile dac'au dat în floare;
eu sânii mei acolo-am să ţi-i dărui.
13
Din mandragore, iată, ies miresme
şi poame'n crengi ne-aşteaptă pe la porţi;
pe cele vechi ca şi pe cele noi
doar pentru tine le-am păstrat, iubite!