Tu, cel iubit al sufletului meu, o, spune-mi, tu, în ce păşuni îmi eşti cu turma şi unde-i faci odihna de amiază? De ce-aş fi eu cătându-te'n neştire pe lângă mieii prietenilor tăi? j |
1 | Eu noaptea'n patul meu l-am căutat pe cel iubit al sufletului meu; l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu m'a auzit. |
2 | Scula-mă-voi să dau ocol cetăţii; prin târguri şi pe străzi voi căuta pe cel iubit al sufletului meu; l-am căutat şi nu am dat de el şi l-am strigat şi nu m'a auzit. |
3 | Au dat de mine paznicii de noapte, acei ce dau târcoale prin cetate. Nu l-aţi văzut cumva, voi, pe iubitul sufletului meu? |
4 | Doar ce-am trecut de ei şi pe iubitul sufletului meu mi l-am aflat şi l-am ţinut şi nu l-am mai lăsat pân'ce l-am dus în casa maicii mele, în vatra celei ce m'a zămislit. a |
5 | Fiice ale Ierusalimului, vă conjur pe-a ţarinii putere şi tărie să nu-mi treziţi ori să-mi sculaţi iubita pân' ce ea însăşi va voi!... |
6 | Cine-i acel ce din pustiu se'nalţă ca o coloană fumegândă, amestec viu de smirnă şi tămâie din arta făcătorilor de mir? |
7 | |
8 | toţi purtători de săbii şi iscusiţi în lupte, cu sabia la coapsă fiecare temându-se de ce-ar aduce noaptea. |
9 | O lectică regală şi-a făcut el, Solomon, din cedru de Liban, |
10 | cu stâlpii de argint şi cu spătarul tot de aur şi cu scăriţă de porfiră, cu-alesături ţesute din iubire, a fetelor Ierusalimului. |
11 | Voi, fete-ale Sionului, ieşiţi ca să-l vedeţi pe Solomon, pe regele purtând cununa cu care maica lui l-a'ncununat în ziua nunţii sale, când inima din el s'a veselit! |