„Sărute-mă cu sărutarea gurii sale!“ Versul e aidoma cu cel din ediţia 1688. Altfel formulat: „Cu sărutarea gurii lui să mă sărute!“ Origen subliniază că nu e vorba de un optativ, de o simplă dorinţă („ce bine ar fi dacă m'ar săruta!“), ci de un imperativ. Cu alte cuvinte, Biserica virtuală spune: „Până când se va mărgini Mirele [Dumnezeu] să-mi trimită sărutările prin intermediari, cum sunt Moise şi profeţii? În realitate, eu vreau să ating în mod nemijlocit buzele Mirelui, ale Celui ce Se pogoară, prin întrupare, ca Fiu al lui Dumnezeu“. De altfel, literatura patristică cuprinde şi ideea unui eros divin.