Textul original nu precizează cine anume s'a arătat pe pământ, fapt pentru care majoritatea traducerilor occidentale se referă la ea, adică la Înţelepciune, aceasta fiindu-le dată, potrivit contextului, fiilor lui Israel (aşadar, excluzând dimensiunea universalistă). Sfinţii Părinţi însă au identificat textul ca fiind o profeţie referitoare la Iisus Hristos, pe Care Pavel Îl va numi Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu (
1 Co 1, 24). Pe de altă parte, textul începe cu specificarea Apoi (mai exact: După aceasta
metá toūto), ceea ce înseamnă că întruparea Înţelepciunii în persoana lui Iisus Hristos s'a produs după încheierea etapei în care Israel fusese unicul ei posesor (în zilele acestea de pe urmă
Evr 1, 2; când a venit plinirea vremii
Ga 4, 4); prin Hristos, accesul omului la Înţelepciune devine un bun universal.