Textul original nu precizează cine anume „s'a arătat pe pământ“, fapt pentru care majoritatea traducerilor occidentale se referă la „ea“, adică la Înţelepciune, aceasta fiindu-le dată, potrivit contextului, fiilor lui Israel (aşadar, excluzând dimensiunea universalistă). Sfinţii Părinţi însă au identificat textul ca fiind o profeţie referitoare la Iisus Hristos, pe Care Pavel Îl va numi „Puterea-lui-Dumnezeu-şi-Înţelepciunea-lui-Dumnezeu“ (1 Co 1, 24). Pe de altă parte, textul începe cu specificarea „Apoi“ (mai exact: „După aceasta“ – metá toūto), ceea ce înseamnă că „întruparea“ Înţelepciunii în persoana lui Iisus Hristos s'a produs după încheierea etapei în care Israel fusese unicul ei posesor („în zilele acestea de pe urmă“ – Evr 1, 2; „când a venit plinirea vremii“ – Ga 4, 4); prin Hristos, accesul omului la Înţelepciune devine un bun universal.