„Un suflet strâmtorat şi un duh necăjit“: paralelism sinonimic, care anunţă poemul de mai jos; aşadar, nu e vorba de două componente spirituale ale omului, ci de una singură (Părinţii Pustiei vor spune că „duhul“ e partea superioară, nobilă, „subţire“ a sufletului, prin care omul devine „duhovnicesc“).