„Groapa de obşte a oamenilor de rând“ (vezi şi Ir 26, 23) (literal: „groapa fiilor poporului“) era ceea ce astăzi se numeşte „groapa comună“. În vechime, doar oamenii înstăriţi îşi puteau permite să aibă un mormânt săpat în stâncă, închis cu o lespede verticală; groapa comună era săpată în pământ. Aruncarea cenuşii idoleşti pe o astfel de groapă însemna desacralizarea totală a ultimelor rămăşiţe păgâne.