Groapa de obşte a oamenilor de rând (vezi şi
Ir 26, 23) (literal: groapa fiilor poporului) era ceea ce astăzi se numeşte groapa comună. În vechime, doar oamenii înstăriţi îşi puteau permite să aibă un mormânt săpat în stâncă, închis cu o lespede verticală; groapa comună era săpată în pământ. Aruncarea cenuşii idoleşti pe o astfel de groapă însemna desacralizarea totală a ultimelor rămăşiţe păgâne.