Vârtejul de vânt (de proporţii reduse sau de dimensiunea unei tornade) e o mişcare de mare viteză a aerului care se înşurubează într-o pâlnie verticală ce se roteşte în spirală ascendentă, răpind de la sol obiecte mai mici sau mai mari pe care le urcă în văzduh şi le lasă apoi să cadă în altă parte. Pe un astfel de fenomen grandios se proiectează celebra ridicare a lui Ilie. E de observat că dintre cele trei trupuri care au părăsit pământul prin desprindere, numai despre al lui Iisus se spune limpede, fără echivoc, că S-a înălţat la cer (
Mc 16, 19;
Lc 24, 51). Despre Enoh se spune că, la un moment dat, nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase (
Fc 5, 24); ridicarea sa la cer e o ipoteză exegetică. Cât despre Ilie, autorul textului îşi ia aşa cum va face Iezechiel o măsură de precauţie, introducând similitudinea: ... ca şi cum ar fi la cer (menţiune proprie Septuagintei). În bună măsură, opinia Sfinţilor Părinţi este aceea că Ilie a fost astfel strămutat într-un loc pe care numai Dumnezeu îl ştia.