2Rg 11:26
Şi dacă femeia lui Urie a auzit că Urie, bărbatul ei, a murit, a plâns după bărbatul ei.
Sir 22
CAPITOLUL 22
Leneşii. Copiii răi. Faţă'n faţă cu prostul. Omul hotărât. Prietenia.
1
Leneşul seamănă cu o piatră îmbălată:
 toţi vor şuiera spre el cu silă.
2
Leneşul seamănă cu o grămadă de bălegar:
 cine-l atinge, îşi scutură mâna.
3
Un fiu prost crescut e ruşinea tatălui care i-a dat naştere;
 iar când aşa este o fiică, ea s'a născut spre paguba lui.
4
Fiica înţeleaptă îşi va găsi un soţ,
 dar cea neruşinată e tristeţea celui ce i-a dat naştere.
5
Obraznica îi face de ruşine şi pe tatăl, şi pe soţul ei
 şi amândoi o dispreţuiesc.
6
Dojana nelalocul ei e ca o muzică în zi de jale.
7
Copiii care trăiesc cinstit şi au ce mânca
 fac uitată obârşia sărmană a părinţilor lor.
8
Copiii dispreţuitori, rău crescuţi,
 pătează obârşia neamului lor bun. a
9
A învăţa un prost e ca şi cum ai lipi cioburi,
 ca şi cum ai trezi pe cineva zăpăcit de somn.
10
Cine stă de vorbă cu un prost vorbeşte unui adormit;
 la sfârşit, va zice: „Despre ce e vorba?“
11
Plângi un mort, că şi-a pierdut lumina;
 plângi un prost, că şi-a pierdut mintea;
plângi cu dulceaţă un mort, că şi-a aflat odihna;
 dar prostului îi e mai bună moartea decât viaţa.
12
Pentru un mort, plângerea durează şapte zile;
 dar pentru un prost şi un nelegiuit, toată viaţa lor.
13
Cu cel nebun nu te'ntinde la vorbă
 şi nu te îndrepta spre cel nemintos;
fereşte-te de el, ca să nu ai necaz,
 să fii scutit de nesimţirea lui;
îndepărtează-te de el: vei afla odihnă
 şi tâmpeniile lui nu te vor face să caşti.
14
Ce e mai greu decât plumbul?
 şi care-i este numele?: Nebunul.
15
E mai lesne să duci în spate nisip, sare şi fier
 decât pe unul cu scrânteală la cap.
16
O încheietură de lemn legată'n zidărie
 nu se va dezgărdina la un cutremur;
o inimă hotărâtă printr'un sfat chibzuit
 nicicând nu se va teme.
17
Inima rezemată pe gândul înţelept
  e ca o floare'n tencuială b pe un perete neted.
18
Gardul înfipt pe vârful dealului
 nu rămâne'n picioare când bate furtuna;
inima înspăimântată în cugetul prostului
 nu rămâne'n picioare atunci când vine frica.
19
Cel ce înţeapă ochiul îl face să lăcrimeze,
 iar cel ce înţeapă inima îi dă la iveală simţirile.
20
Cel ce dă cu piatra în păsări, le ia la goană,
 iar cel ce ocărăşte un prieten strică prietenia.
21
Dacă scoţi sabia împotriva unui prieten
 nu deznădăjdui: el poate să-şi revină;
22
dacă ţi-ai deschis gura împotriva unui prieten
 nu deznădăjdui: poţi aştepta o împăcare;
acestea, în afară de insultă, dispreţ, trădarea unei taine, lovitura prin spate,
 că din pricina lor prietenul ţi se va duce.
23
Câştigă-ţi încrederea prietenului atunci când e sărac,
 pentru ca, atunci când va fi bogat, să te bucuri cu el de bunurile lui;
la vreme de necaz rămâi cu el,
 pentru ca, dacă el moşteneşte, să moşteneşti şi tu cu el.
24
Aşa cum aburul cuptorului şi fumul se ivesc înaintea focului,
 tot astfel, înaintea sângelui, înjurăturile.
25
Nu-mi e ruşine să apăr un prieten
 şi de el nu mă voi ascunde;
26
şi dacă din pricina lui mi se'ntâmplă vreun rău,
 oricine va auzi, se va feri de el.
27
O, cine va pune pază gurii mele
 şi pe buzele mele pecete de'nţelepciune,
aşa ca eu să nu cad din pricina lor
 şi ca limba mea să nu-mi fie spre pierzare?