2Rg 03:35
Şi'ntregul popor s'a adunat să-l plângă. Şi'ntregul popor a venit să-l facă pe David să mănânce pâine la vremea când încă era ziuă. Iar David s'a jurat, zicând: „Aşa să-mi facă mie Domnul – ba încă şi mai mult – dacă pân'la asfinţitul soarelui voi mânca pâine sau orice altceva“.
2Rg 19
CAPITOLUL 19
David iarăşi rege.
1Atunci regele s'a tulburat şi s'a suit în foişorul cel de deasupra porţii şi a plâns. Şi aşa zicea mergând: „Fiul meu, Abesalom, fiul meu! Fiul meu Abesalom!... Mai bine muream eu în locul tău..., eu în locul tău..., Abesalom, fiul meu..., fiul meu...“.
2Şi i s'a spus lui Ioab: „Iată, regele plânge şi se tânguie după Abesalom“.
3În ziua aceea, biruinţa s'a preschimbat în jale pentru tot poporul, fiindcă în ziua aceea a auzit poporul spunându-se: „Regele e trist după fiul său“.
4Şi'n ziua aceea poporul a intrat în cetate furişându-se, aşa cum se furişează un popor când fuge, ruşinat, de la război.
5Regele însuşi, acoperindu-şi faţa, striga cu glas mare: „Fiul meu, Abesalom!... Abesalom, fiul meu!...“.
6Atunci Ioab a intrat la rege, în casa lui, şi a zis: „Astăzi ai ruşinat feţele tuturor slujitorilor tăi care te-au scăpat astăzi de la moarte, pe tine şi vieţile fiilor tăi şi pe ale fiicelor tale şi vieţile soţiilor şi ţiitoarelor tale,
7iubindu-i pe cei ce te urăsc şi urându-i pe cei ce te iubesc; azi ai arătat că dregătorii tăi şi slujitorii tăi sunt o nimica toată'n ochii tăi; acum ştiu că dac'ar fi trăit Abesalom, noi toţi am fi astăzi morţi, căci aşa ar fi fost drept în ochii tăi.
8Şi acum, ridică-te şi ieşi afară şi vorbeşte-le servilor tăi de la inimă la inimă; fiindcă eu m'am jurat pe Domnul că dacă tu nu vei ieşi afară astăzi, la noapte nu va rămâne cu tine nici măcar un om; şi vei cunoaşte că răul acesta va fi mai mare decât tot răul ce a venit asupră-ţi din tinereţile tale până acum“.
9Şi s'a ridicat regele şi a şezut în poartă a. Şi întregului popor i s'a dat de veste, zicându-se: „Iată, regele şade în poartă“. Şi întregul popor a venit în faţa regelui, căci israeliţii fugiseră fiecare la vatra lui b.
10 Şi tot poporul din toate triburile lui Israel se sfădea, zicând: „Regele David ne-a scăpat de toţi duşmanii noştri, şi tot el ne-a scos din mâna Filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară şi din regatul său şi din faţa lui Abesalom.
11Abesalom, însă, pe care l-am uns [să domnească] peste noi, a murit în război. Şi acum, de ce amuţiţi când e vorba să-l aducem înapoi pe rege?“ Atunci toată suflarea lui Israel a venit la rege.
12Iar regele David a trimis la preoţii Ţadoc şi Abiatar, zicând: „Grăiţi către bătrânii lui Iuda şi spuneţi-le: – De ce zăboviţi voi în a-l întoarce pe rege la casa lui, când cuvintele întregului Israel au ajuns şi la rege?
13Voi sunteţi fraţii mei, sunteţi oasele şi carnea mea; de ce sunteţi voi cei din urmă în a-l aduce pe rege înapoi în casa lui?
14Iar lui Amasa să-i ziceţi: – Nu eşti tu oare osul meu şi carnea mea? Aşa să-mi facă mie Dumnezeu, ba încă şi mai mult, dacă tu n'ai să fii căpetenia oştirii mele, pentru totdeauna în locul lui Ioab!“
15Aşa a înduplecat el inima tuturor oamenilor lui Iuda, ca pe a unui singur om; iar aceştia au trimis la rege şi i-au spus: „Întoarce-te, tu şi toţi servii tăi!“
16Atunci regele s'a întors şi a ajuns la Iordan; iar Iudeii au venit pe drumul lor la Ghilgal ca să-l întâmpine pe rege şi să-l treacă Iordanul.
17Iar Şimei, fiul lui Ghera, veniaminitul din Bahurim, s'a grăbit să coboare cu Iudeii în întâmpinarea regelui David. c
18Acesta avea cu el o mie de oameni veniaminiţi, şi pe Ţiba, sluga casei lui Saul, şi pe cei cincisprezece fii ai săi şi douăzeci de robi ai săi. Aceştia au coborât de-a dreptul la Iordan, înaintea regelui.
19Şi şi-au îndeplinit slujba de a-l trece pe rege şi au adus o luntre care să-i treacă pe casnicii regelui, [străduindu-se] să facă ceea ce e drept în ochii lui. Iar Şimei, fiul lui Ghera, a căzut cu faţa la pământ înaintea regelui, de îndată ce acesta a trecut Iordanul,
20şi a zis către rege: „Să nu-mi ia domnul meu în seamă fărădelegea şi să nu-ţi aduci aminte de nedreptăţile pe care ţi le-a făcut robul tău în ziua în care domnul meu, regele, ieşea din Ierusalim, făcute în aşa fel încât regele să şi le pună la inimă.
21Fiindcă robul tău ştie că a păcătuit; şi, iată, eu am venit astăzi mai înainte decât întregul Israel şi decât toată casa lui Iosif ca să mă plec întru întâmpinarea domnului meu, regele“.
22Atunci Abişai, fiul Ţeruiei, a răspuns, zicând: „Se poate oare ca Şimei să nu fie dat morţii pentru aceea că l-a blestemat pe unsul Domnului?“
23David însă a zis: „O, fiii Ţeruiei, ce aveţi voi cu mine de vă puneţi astăzi împotriva mea? Astăzi nici un om din Israel nu va fi dat morţii, de vreme ce eu nu ştiu dacă astăzi voi domni peste Israel“.
24Şi a zis regele către Şimei: „Nu vei muri!“ Şi regele i s'a jurat.
25Iar Mefiboşet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, s'a coborât să-l întâmpine pe rege. Acesta, din ziua'n care regele a plecat şi până'n ziua când s'a întors cu pace, nu-şi mai îngrijise picioarele, nu-şi mai tăiase unghiile, nu-şi mai tunsese părul şi nu-şi mai spălase hainele.
26Şi a fost că'n timp ce el intra în Ierusalim să-l întâmpine pe rege, acesta i-a spus: „Mefiboşet, tu de ce n'ai mers cu mine?“
27Iar Mefiboşet a zis către el: „O, rege, domnul meu, servul meu m'a înşelat; căci robul tău i-a zis: Pune şaua pe asin, ca să încalec şi să mă duc cu regele (căci robul tău e şchiop).
28El însă s'a purtat cu robul tău ca un înşelător faţă de domnul meu, regele. Dar domnul meu, regele, e ca un înger al lui Dumnezeu; fă ceea ce crezi tu că e bun în ochii tăi.
29Căci toată casa tatălui meu s'a făcut vinovată de moarte faţă de domnul meu, regele; cu toate acestea, tu l-ai aşezat pe robul tău printre cei ce mănâncă la masa ta; aşadar, ce drept am eu să mă plâng în faţa regelui?“
30Şi i-a zis regele: „De ce tot pui tu vorbe peste vorbe? Eu am zis ca tu şi Ţiba să împărţiţi ţarina între voi“.
31Iar Mefiboşet i-a zis regelui: „Să ia el tot, de vreme ce domnul meu, regele, s'a întors cu pace la casa lui“.
32Atunci a venit şi Barzilai Galaaditul, din Roghelim, şi a trecut Iordanul împreună cu regele, ca să-l petreacă astfel peste Iordan.
33Barzilai însă era foarte bătrân, ca la optzeci de ani; el îl hrănise pe rege la vremea când acesta locuia în Mahanaim, că era om foarte avut.
34Atunci regele a zis către Barzilai: „Tu vei merge cu mine, iar eu îţi voi hrăni bătrâneţele în Ierusalim, alături de mine“.
35Dar Barzilai a zis către rege: „Cât mai am eu de trăit, ca să mă sui cu regele în Ierusalim?
36Eu am astăzi optzeci de ani; mai pot eu deosebi între bine şi rău? va mai cunoaşte robul tău gustul a ceea ce mănâncă sau bea? mai pot eu să aud glasul cântăreţilor sau pe al cântăreţelor? şi, la urma urmelor, de ce să fie robul tău o povară pentru domnul meu, regele?
37Robul tău doar puţin îl va petrece pe rege peste Iordan; de ce să-mi întoarcă regele această răsplătire?
38Aşadar, rogu-te, dă-i voie robului tău să se întoarcă, pentru ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele. Iată-l însă pe robul tău Chimham d; el va merge cu domnul meu, regele; şi fă cu el ceea ce se pare bun în ochii tăi“.
39Iar regele a zis: „Chimham să meargă cu mine, iar eu voi face cu el ceea ce se va părea bun în ochii tăi; iar tu, orice vei vrea de la mine, aceea voi face eu pentru tine“.
40Şi întregul popor a trecut Iordanul, şi a trecut şi regele. Atunci regele l-a sărutat pe Barzilai şi l-a binecuvântat; iar acesta s'a întors la casa lui.
41Regele a trecut apoi la Ghilgal, iar Chimham a mers cu el. Şi tot poporul lui Iuda l-a petrecut pe rege, precum şi jumătate din poporul lui Israel.
42Dar, iată, toţi oamenii lui Israel au venit la rege şi i-au zis: „De ce oamenii lui Iuda, fraţii noştri, te-au răpit şi l-au făcut pe rege şi casa lui să treacă Iordanul, şi împreună cu el pe toţi oamenii lui David?“ e
43Dar oamenii lui Iuda le-au răspuns cu toţii oamenilor lui Israel, zicând: „Fiindcă regele ne este nouă aproape; de ce vă mâniaţi voi atât de tare pentru o treabă ca aceasta? Am mâncat noi cumva din mâncarea regelui? sau ne-a făcut el cumva vreun dar? sau ne-a scutit el pe noi de vreo povară?“
44Atunci oamenii lui Israel le-au răspuns celor din Iuda, zicând: „Noi suntem zece părţi din rege f şi suntem mai bătrâni decât voi g; noi avem de-a face cu David mai mult decât voi; de ce ne-aţi batjocorit aşa? şi de ce cuvântul nostru despre întoarcerea regelui n'a fost luat în seamă înaintea cuvântului lui Iuda?“ Dar spusele oamenilor lui Iuda au cântărit mai greu decât acelea ale oamenilor lui Israel.