2Par 12:12
Aşadar, de vreme ce s'a căit, mânia Domnului s'a întors de la el şi nu l-a nimicit; că se mai găsea ceva bun în Iuda.
3Rg 21
CAPITOLUL 21
Via lui Nabot; Ahab, Izabela şi profetul Ilie.
1Nabot Izreeliteanul avea o vie lângă aria lui Ahab, regele Israelului. a
2Şi a grăit Ahab către Nabot, zicând: „Dă-mi via ta, ca să-mi fac o grădină de legume, fiindcă e aproape de casa mea; iar eu îţi voi da în schimb o altă vie, mai bună decât aceasta; sau, dacă-ţi vine mai bine, îţi voi plăti via cu bani, iar ea îmi va fi grădină de legume“.
3Dar Nabot i-a zis lui Ahab: „Ferească-mă Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!“
4Atunci sufletul lui Ahab s'a tulburat; el s'a culcat pe patul său şi şi-a acoperit faţa şi n'a mâncat. b
5Iar Izabela, femeia sa, a intrat la el şi i-a zis: „De ce-ţi este sufletul tulburat şi nu mănânci?“
6Iar el i-a zis: „Fiindcă i-am vorbit lui Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: „Dă-mi via ta pe bani; sau, dacă vrei, în schimbul ei îţi voi da o altă vie“. Dar el mi-a răspuns: „Nu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!“
7Atunci Izabela, femeia sa, i-a zis: „Aşa faci tu acum, tu, rege peste Israel?... Scoală-te şi mănâncă şi fii stăpân pe tine: eu îţi voi da via lui Nabot Izreeliteanul!“
8Ea a făcut o scrisoare în numele lui Ahab şi a pecetluit-o cu pecetea lui şi a trimis-o la bătrânii şi la fruntaşii c care locuiau [în aceeaşi cetate] cu Nabot.
9Iar în scrisoare se spunea: „Ţineţi post d şi puneţi-l pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului.
10Şi'n preajma lui puneţi să şadă doi oameni netrebnici care să mărturisească împotrivă-i, zicând: – Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!... Apoi să-l scoată afară, să-l ucidă cu pietre, şi aşa să moară“. e
11Iar bătrânii şi fruntaşii care locuiau în aceeaşi cetate cu el au făcut aşa cum le poruncise Izabela şi cum se spunea în scrisorile pe care ea le trimisese.
12Şi au ţinut post şi l-au pus pe Nabot să şadă printre fruntaşii poporului.
13 Şi au venit doi oameni netrebnici şi au şezut în preajma lui. Iar oamenii netrebnici au dat mărturie împotriva lui Nabot, zicând: „Ai defăimat pe Dumnezeu şi pe rege!“ Atunci l-au scos afară din cetate şi l-au ucis cu pietre, şi aşa a murit.
14Şi au trimis la Izabela, zicând: „Nabot a fost ucis cu pietre, şi aşa a murit“.
15Şi a fost că atunci când Izabela a auzit aceasta, a zis către Ahab: „Scoală-te şi pune stăpânire pe via lui Nabot Izreeliteanul, cel care n'a vrut să ţi-o vândă, căci Nabot nu mai e viu, ci a murit“.
16Şi a fost că dacă Ahab a auzit că Nabot Izreeliteanul e mort, şi-a sfâşiat hainele şi s'a îmbrăcat în pânză de sac. Şi a fost că după aceea s'a sculat Ahab şi s'a coborât la via lui Nabot Izreeliteanul ca s'o ia în stăpânire. f
17Atunci a grăit Domnul către Ilie Tesviteanul, zicând:
18„Scoală-te şi te coboară să-l întâlneşti pe Ahab, regele Israelului, cel din Samaria; el se află în via lui Nabot, unde s'a dus s'o ia în stăpânire.
19Şi vei grăi către el, zicând: – Aşa grăieşte Domnul: De vreme ce tu ai ucis şi ai luat în stăpânire, de aceea aşa grăieşte Domnul: În locul unde porcii şi câinii au lins sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii sângele tău; şi târfele se vor spăla în sângele tău“.
20Şi a zis Ahab către Ilie: „M'ai aflat, vrăjmaşule, şi aici?“ Iar acesta a zis: „Te-am aflat, fiindcă tu nebuneşte te-ai aruncat să faci ce e rău în faţa Domnului, ca să-I stârneşti mânia.
21Aşa grăieşte Domnul: – Iată, Eu voi aduce peste tine necazuri, şi foc voi aprinde'n urma ta şi voi nimici tot ceea ce e parte bărbătească din Ahab, fie rob, fie liber în Israel.
22Şi voi face din casa ta ceea ce am făcut din casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi din casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru întărâtările cu care M'ai întărâtat şi cu care l-ai făcut şi pe Israel să păcătuiască“.
23Domnul a grăit şi despre Izabela, zicând: „Câinii o vor mânca lângă zidul Izreelului.
24 Cei din neamul lui Ahab: câinii îl vor mânca pe cel mort în cetate, păsările cerului îl vor mânca pe cel mort în câmp.
25Nimeni însă nu este ca Ahab, prin aceea că el s'a aruncat pe de-a'ntregul să facă ce e rău în faţa Domnului, aşa cum Izabela, femeia lui, l-a dus de căpăstru.
26Urât s'a făcut el prin urâciunile pe care le-a urmat, cele săvârşite de Amoreii pe care Domnul i-a nimicit din faţa fiilor lui Israel“.
27Şi, din pricina acestui cuvânt, Ahab s'a pătruns de mâhnire în faţa Domnului şi a prins a plânge şi şi-a sfâşiat hainele şi şi-a încins trupul cu sac şi a postit; cu sac se îmbrăcase şi în ziua când l-a ucis pe Nabot Izreeliteanul.
28Cuvântul Domnului a fost atunci în gura robului său Ilie asupra lui Ahab; şi a zis Domnul:
29„Ai văzut cum s'a pătruns Ahab de mâhnire în faţa Mea?: Nu în zilele lui voi aduce necazurile, ci în zilele fiului său le voi aduce“. g