„Cântec voios“ traduce cuvântul paián care, în antichitatea greacă, avea un înţeles special: cântec solemn, pe mai multe voci, închinat lui Apollo şi intonat în ocazii cu totul aparte; cântec de îmbărbătare înaintea unei lupte, cântec de biruinţă după. Faptul că Nicanor înainta astfel, în numele unui zeu păgân, era o blasfemie de natură să-i întărâte şi mai mult pe combatanţii iudei.