Autorii greci făceau o distincţie foarte clară între óneiros = vis în timpul somnului, şi hýpar = vedenie (viziune) în stare de veghe (aceasta din urmă având un caracter de obiectivitate). În textul de faţă, „un fel de vedenie“ este un adaos menit să-i confere visului o credibilitate totală, în sensul că acesta fusese atât de puternic şi de clar încât i se putea conferi statutul unei vedenii.