Evreilor nu le era străină credinţa în învierea morţilor, aşa cum o găsim la Iov 19, 25-27; Is 26, 19; Iz 37, 1-14; Dn 12, 1-2; aici însă e pentru prima oară când se exprimă clar doctrina – în nucleu – a rugăciunilor pentru morţi, motivată tocmai de credinţa că aceştia vor învia; prin rugăciunile celor vii, morţii obţin iertarea păcatelor, obţinând astfel statutul celor ce au murit împăcaţi cu Dumnezeu.