T. M.: „un dumnezeu“ (sau : „un zeu“). Vechii Semiţi numeau „zei“ sau „zeităţi“ sufletele morţilor, ca pe nişte entităţi supranaturale. Aici, potrivit Septuagintei, se pare că femeia a văzut mai întâi o înfăţişare difuză, multiplă, adunându-se apoi în consistenţa unui personaj identificabil.