T. M. introduce aici trei versete care nu se regăsesc în LXX; ele par a fi o inserţie târzie, complicând problema căsătoriei lui David:
17 Saul i-a zis lui David: Iat-o pe fiica mea cea mai mare, Merob; pe care ţi-o voi da de soţie; numai să fii viteaz şi să duci războaiele Domnului. Căci Saul îşi zicea: Asupra lui să nu fie mâna mea, ci mâna Filistenilor să fie împotrivă-i. 18 Dar David i-a zis lui Saul: Cine sunt eu, şi care e viţa mea neamul tatălui meu în Israel , ca să fiu eu ginerele regelui? 19 Dar la vremea când Merob ar fi trebuit să-i fie dată lui David, fiica lui Saul i-a fost dată ca soţie lui Adriel din Mehola.