Deşi Ionatan căzuse sub blestem ignorând blestemul, el cade sub osândă. Oricât ar părea de absurd, regele este unsul lui Dumnezeu şi nu trebuie înfrânt; pe de altă parte, şi poporul este al lui Dumnezeu („neam sfânt, preoţie împărătească“ – Iş 19, 6); prin el, ca instrument al Domnului, Acesta restabileşte echilibrul.