Rm 11:34
Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
Idt 8
CAPITOLUL 8
Iudita sfătuieşte, îndeamnă şi mijloceşte.
1Şi în chiar zilele acelea, despre aceste lucruri a auzit Iudita a, fiica lui Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel b.
2Bărbatul ei, Manase, om din tribul şi din rudenia ei, murise la vremea seceratului orzului.
3El şedea în câmp şi-i supraveghea pe cei ce legau snopii; arşiţa l-a pălit în cap c, el a căzut la pat şi a murit în Betulia, cetatea sa; şi l-au îngropat laolaltă cu părinţii săi în ţarina dintre Dotan şi Belmain.
4Aşa că Iudita a trăit ca văduvă în casa ei vreme de trei ani şi patru luni.
5Ea şi-a făcut un cort pe terasa casei sale, şi-a încins coapsele în pânză de sac şi îşi purta straiele văduviei;
6postea în toate zilele văduviei sale, în afară de ajunul zilelor de odihnă, de zilele de odihnă, de ajunul lunilor noi, de lunile noi, de praznice şi de zilele vesele ale casei lui Israel.
7Avea înfăţişarea frumoasă şi era fermecătoare la chip d. Iar Manase, bărbatul ei, îi lăsase aur şi argint, slugi şi slujnice, vite şi ţarini, cărora le-a rămas stăpână.
8Şi nimeni nu era care să-i spună vreo vorbă rea, căci ea se temea de Dumnezeu foarte.
9Când însă a auzit ea vorbele cele rele ale poporului împotriva celui ce-l cârmuia – lipsa de apă îl făcuse să-şi piardă cumpătul –; căci Iudita auzise şi toate cuvintele pe care Oziaş le grăise către ei şi cum se jurase el că după cinci zile le va preda Asirienilor cetatea,
10atunci a trimis-o pe slujnica ei – care-i chivernisea toate bunurile – ca să-i cheme la ea pe Oziaş, pe Habriş şi pe Harmis, bătrânii cetăţii.
11Aceştia au venit, iar ea le-a zis:
„Ascultaţi-mă acum, voi, cârmuitori ai locuitorilor Betuliei!; căci nu e drept cuvântul pe care voi l-aţi rostit astăzi în faţa poporului, când v'aţi jurat pe Dumnezeu şi aţi făgăduit că după cinci zile îi veţi preda duşmanului cetatea, dacă în acest timp Domnul nu va veni în ajutorul nostru. e
12Şi acum, cine sunteţi voi, cei ce-L ispitiţi astăzi pe Dumnezeu şi staţi în locul lui Dumnezeu printre fiii oamenilor?
13Şi acum, voi Îl puneţi la'ncercare pe Domnul cel Atotputernic! Voi niciodată nu pricepeţi nimic!
14Voi nu puteţi descoperi adâncul inimii omului, nici că puteţi da de firele cugetării lui; atunci, cum Îl veţi pătrunde pe Dumnezeu, Cel ce a făcut toate acestea? cum Îi veţi cunoaşte gândul şi cum vă veţi da seama de socotinţele Lui?... Nu, nu, fraţii mei, nu-L întărâtaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru!
15Că dacă El nu va vrea să ne ajute pe durata acestor cinci zile, El are puterea de a ne ocroti oricând vrea, ca şi pe aceea de a ne prăpădi în faţa duşmanilor noştri.
16Aşadar, nu puneţi voi zălog pe planurile Domnului, Dumnezeului nostru; căci Dumnezeu nu e ca omul, să poată fi ameninţat, nici că este El ca un fiu al omului, să poată primi sfaturi.
17De aceea, aşteptând cu răbdare mântuirea care vine de la El, să-L chemăm în ajutor; El ne va auzi glasul, dacă aceasta o să-I placă.
18Căci nimeni nu s'a ridicat în generaţiile noastre, nici că se află cineva printre noi în vremea de acum – nici seminţie, nici familie, nici popor, nici cetate – care să se închine unor dumnezei făcuţi de mână, aşa cum s'a întâmplat odinioară,
19pricină pentru care părinţii noştri au fost trecuţi prin ascuţişul săbiei şi prin jaf şi au suferit o mare prăbuşire în faţa duşmanilor noştri.
20Noi însă nu cunoaştem un alt Dumnezeu, şi iată de ce nădăjduim că El nu ne va dispreţui, nici pe noi, şi nici pe cineva din neamul nostru. f
21Căci dacă noi vom fi cuceriţi, atunci toată Iudeea va fi cucerită g, templul nostru va fi jefuit, iar pângărirea lui va fi răzbunată [de Dumnezeu] în sângele nostru;
22moartea fraţilor noştri, înrobirea ţării şi pustiirea moştenirii noastre le va întoarce asupra capului nostru în mijlocul neamurilor la care vom fi robi; şi vom ajunge de batjocură şi de ocară în faţa cuceritorilor noştri;
23căci robia noastră nu va fi îndreptată spre binele nostru, ci Domnul, Dumnezeul nostru, o va preface în ocară. h
24Şi acum, fraţilor, să le arătăm fraţilor noştri că viaţa lor atârnă de a noastră, că Locul cel Sfânt, templul şi altarul se reazemă pe noi.
25Mai mult, să-I mulţumim Domnului, Dumnezeului nostru, pentru aceea că ne încearcă, aşa cum a făcut-o cu părinţii noştri.
26Aduceţi-vă aminte cum a făcut cu Avraam şi cum l-a încercat pe Isaac şi ce i s'a întâmplat lui Iacob în Mesopotamia Siriei, când păştea oile lui Laban, fratele mamei sale;
27că pe noi nu ne-a încercat prin foc, aşa cum a făcut cu ei, ca să le cerceteze inima, şi nici nu s'a răzbunat pe noi, ci spre trezire îi loveşte Domnul pe cei ce se apropie de El“. i
28Apoi Oziaş i-a zis: „Pe toate câte le-ai grăit, cu inimă bună le-ai grăit, şi nu-i nimeni care să stea împotriva cuvintelor tale;
29că nu de azi ţi se cunoaşte înţelepciunea, ci de la începutul zilelor tale poporul întreg ţi-a cunoscut priceperea ca pe o bună alcătuire a inimii tale. j
30Poporul însă murea de sete, şi el ne-a silit să facem ceea ce am grăit şi ne-a pretins un jurământ pe care nu-l vom călca.
31Aşadar, roagă-te tu acum pentru noi, fiindcă tu eşti o femeie evlavioasă, şi Domnul ne va trimite ploaie ca să ne umple cisternele, şi astfel nu ne vom mai slei“.
32Atunci Iudita le-a zis: „Ascultaţi-mă, şi voi săvârşi o faptă care va răzbate vremile, din generaţie în generaţie, spre fiii neamului nostru.
33În noaptea aceasta staţi în poarta cetăţii, iar eu voi ieşi împreună cu slujnica mea; şi în zilele pe durata cărora voi aţi făgăduit că le veţi da duşmanilor noştri cetatea, Domnul îl va cerceta pe Israel prin mâna mea.
34Voi însă nu căutaţi să-mi descoperiţi fapta; fiindcă eu n'am să v'o spun până ce ea va fi împlinită“.
35Atunci Oziaş şi căpeteniile i-au zis: „Mergi în pace, şi Domnul Dumnezeu să-ţi fie înainte spre a-i pedepsi pe vrăjmaşii noştri!“
36Şi, ieşind din cort, s'au dus la treburile lor.