Rm 11:34
Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
Iov 15
CAPITOLUL 15
Cuvântul lui Elifaz.
1Atunci Elifaz din Teman a răspuns, zicând:
2
„Care'nţelept răspunde cu judecăţi de vânt
  şi pântecele-şi umflă cu lacrimi bătăioase,
3
mustrând cu-atâtea vorbe'n afara cuviinţei
  şi prin cuvinte care n'aduc nici un folos?
4
Au frica ta de Domnu'ntr'atât ţi-ai lepădat-o,
  să spui astfèl de vorbe chiar stând în faţa Lui?
5
Că propriile-ţi vorbe te învinovăţesc,
  de nu cumva ales-ai să ne vorbeşti de sus a.
6
Nu eu acum te'nvinui, ci însăşi gura ta,
  şi martori împotrivă-ţi sunt chiar a'tale buze.
7
Ce dar? eşti tu întâiul-născutul dintre oameni?
  sau tu mai înainte de munţi te-ai plămădit?
8
sau tu cu-auzul stat-ai cândva la sfat cu Domnul
  şi numai întru tine s'a strâns înţelepciunea?
9
Ce ştii tu'n lumea asta să nu o ştim şi noi?
  sau ce pricepi tu, oare, şi noi să nu pricepem?
10
Că şi la noi se află bătrâni şi vechi-de-zile,
  mai încărcaţi de zile chiar decât tatăl tău.
11
Puţine răni ai faţă de ce-ai păcătuit,
  că multe-ţi sunt la număr greşalele, prea multe.
12
Ce fel de îndrăzneală din inima ta curge,
  sau ce anume oare aşteaptă ochii tăi
13
de ţi-a zbucnit mânia de faţă-aici cu Domnul
  şi-ai slobozit din gură cuvinte ca acestea?
14
Căci cine, om fiind, va fi fără prihană,
  sau cum va fi curat născutul din femeie?
15
Că dacă El nu-i crede nici chiar pe sfinţii Săi b
  şi'n dreptul feţei Sale nici cerul nu-i curat,
16
cum o să fie omul cel urîcios şi scârnav,
  acel ce nedreptatea o soarbe ca pe apă?
17
Aş vrea să-ţi spun un lucru de mare preţ. Ascultă:
  Voi povesti eu însumi, şi ce-am văzut cu ochii,
18
şi ce-au spus înţelepţii
  nimic ţinând în taină de la părinţii lor
19
(cei cărora pământul acesta le-a fost dat
  şi nimeni de-altă naţie venise printre ei). c
20
Nelegiuitu-şi duce vieaţa numa'n grijă d,
  şi'n anii daţi cu număr tiranului puternic
21
el n'are decât spaime ţipându-i în urechi,
  şi-atunci când i se pare că'n casa lui e pace
  îi vine prăbuşirea.
22
El nu mai poate crede că scapă de'ntuneric;
  sortit simţindu-şi trupul să piară sub tăiş
23
sau rânduit anume vultùrilor spre hrană,
  în sineşi el nu vede nimic decât căderea.
  Iar ziua de'ntuneric îl bântuie cu spaime,
24
nevoia şi necazul îl ţin împresurându-l
  ca pe-un voivod ce cade'nainte de-a se bate.
25
Că mâinile'mpreună şi-a ridicat spre Domnul,
  dar s'a'ncontrat cu Domnul Atoateţiitorul e
26
şi i-a ieşit 'nainte cu vorbe de ocară
  şi cu cerbicea groasă a pavezelor lui;
27
că faţa şi-a'nvelit-o pe toată cu grăsime
  şi şi-a făcut pe coapse răzoare de osânză f;
28
el va trăi'nlăuntrul cetăţilor pustii
şi va intra în case de nimeni locuite;
  şi ce-au gătit aceia va fi cărat de alţii.
29
Bogat n'o să devină, averi n'o să-i rămână,
  nici umbră nu-i va face pământului, pieziş,
30
şi nici din întuneric nu va avea scăpare;
  odrasla lui cea verde va veşteji-o vântul
  şi floarea va cădea.
31
Să nu se'ncreadă'n sine că'n veac va dăinui,
  căci doar deşertăciune veni-va peste el.
32
Securea-l va răpune'nainte de-a-i fi vremea,
  şi tânăra-i mlădiţă putere nu va prinde.
33
Cules ca agurida va fi, 'naintea vremii,
  şi va cădea ca floarea măslinului sătul.
34
Că mărturia celui necredincios e moartea
  şi foc va arde casa celor spurcaţi la daruri.
35
În pântece ca'n sarcini va zămisli dureri,
  dar nu i se vor naşte decât deşertăciuni,
  căci el, acolo'n pântec, găteşte vicleşug.“