Rm 11:32
Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
Ga 3
Lege sau credinţă? Legea şi făgăduinţa. Robi şi fii.
1O, Galateni fără minte, cine v'a vrăjit să nu daţi crezare adevărului, voi, cei ce sub ochii voştri L-aţi avut ca'ntr'o icoană pe Hristos răstignit a?
2Doar aceasta vreau să aflu de la voi: Prin faptele legii primit-aţi voi Duhul, sau prin ascultarea credinţei?
3Atât de fără minte sunteţi? După ce aţi început în Duh, isprăviţi acum în trup?
4În zadar aţi pătimit voi atâtea? – şi de-ar fi doar în zadar! b
5Aşadar, Cel ce vă dă vouă Duhul şi face minuni la voi, oare pentru faptele legii le face, sau pentru că voi aţi ascultat de chemarea credinţei?;
6aşa cum Avraam a crezut în Dumnezeu şi i s'a socotit lui aceasta ca dreptate,
7să ştiţi, prin urmare, că ei, cei născuţi din credinţă, aceia sunt fii ai lui Avraam.
8Iar Scriptura, prevăzând că prin credinţă îndreptăţeşte Dumnezeu neamurile, mai dinainte i-a binevestit lui Avraam că întru tine se vor binecuvânta toate neamurile.
9Prin urmare, cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10Căci toţi cei ce sunt din faptele legii sunt sub blestem, că scris este: Blestemat este cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11Iar cum că prin lege nimeni nu se îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu este lucru învederat, pentru că dreptul din credinţă va fi viu;
12legea însă nu este din credinţă c, dar cel ce va face acestea va fi viu prin ele.
13Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, devenind El blestem de dragul nostru; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn;
14aceasta, pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri întru Hristos Iisus, aşa încât noi prin credinţă să primim făgăduinţa Duhului.
15Fraţilor, ca un om grăiesc: chiar testamentul întărit al unui om, nimeni nu-l strică sau îi mai adaugă ceva.
16Or, făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi Seminţiei sale. Nu se zice: şi „seminţiilor“ – ca de mai multe, ci ca de una singură: şi Seminţiei tale, ceea ce înseamnă: Hristos.
17Or, eu spun aceasta: Un testament mai dinainte întărit de Dumnezeu în Hristos, nu-l desfiinţează legea care a venit după patru sute treizeci de ani, aşa încât ea să desfiinţeze făgăduinţa.
18Că dacă moştenirea este din lege, atunci nu mai e din făgăduinţă; Dumnezeu însă prin făgăduinţă i-a dăruit lui Avraam moştenirea.
19Atunci, ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină Urmaşul Căruia I s'a dat făgăduinţa; şi a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor d.
20Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, dar Dumnezeu este Unul.
21Atunci, este legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Doamne fereşte! Că dacă s'ar fi dat o lege care să poată da viaţă, dreptatea ar veni, într'adevăr, din lege.
22Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca prin credinţa în Iisus Hristos făgăduinţa să fie dată celor ce cred.
23Înainte însă de venirea credinţei noi eram păziţi sub lege, închişi fiind în vederea credinţei care avea să se descopere;
24aşa că legea ne-a fost dată călăuză e spre Hristos, pentru ca noi să ne îndreptăţim prin credinţă;
25iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză.
26Fiindcă toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.
27Căci câţi în Hristos v'aţi botezat, în Hristos v'aţi îmbrăcat.
28Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască; pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.
29Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, atunci sunteţi odrasla f lui Avraam, moştenitori după făgăduinţă.