Rm 11:14
în nădejdea că voi aţâţa gelozia celor din neamul meu şi-i voi mântui pe unii din ei.
1Co 9
Drepturile unui apostol.
1Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Iisus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu întru Domnul?
2Dacă altora nu le sunt apostol, cel puţin vouă vă sunt. Că voi sunteţi, întru Domnul, pecetea apostoliei mele.
3Apărarea mea către cei ce mă judecă, aceasta este:
4Oare nouă nu ne stă'n putere a să mâncăm şi să bem?
5Oare nouă nu ne stă'n putere să purtăm cu noi o femeie-soră b, ca şi ceilalţi apostoli şi ca fraţii Domnului c şi ca Chefa?
6Sau numai mie şi lui Barnaba nu ne stă'n putere să nu ne'ntreţinem din muncă? d
7Cine slujeşte vreodată în oaste cu solda lui? Cine sădeşte vie şi nu mănâncă din roada ei? Sau cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8Oare după judecata omenească spun eu acestea? Oare nu şi legea le spune?
9Că scris este în legea lui Moise: Să nu legi gura boului care treieră. Oare de boi Se îngrijeşte Dumnezeu,
10sau chiar de dragul nostru o spune? Că de dragul nostru s'a scris: Cel ce ară trebuie să are cu nădejde, şi cel ce treieră trebuie să treiere cu nădejdea că-şi va avea partea lui.
11Dacă noi am semănat la voi pe cele duhovniceşti, mare lucru este oare dacă pe cele pământeşti ale voastre le vom secera?
12Dacă altora le stă'n putere dreptul asupra voastră, nu mai mult oare nouă? Noi însă nu ne-am folosit de această putere; dimpotrivă, pe toate le răbdăm spre a nu-i pune piedică Evangheliei lui Hristos.
13Oare nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte?
14În acelaşi chip şi Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască.
15Eu însă de nimic din acestea nu m'am folosit şi n'am scris acestea pentru ca şi cu mine să se facă aşa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
16Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuinţa e. Că vai mie dacă nu voi binevesti!
17Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s'a încredinţat.
18Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia.
19Fiindcă deşi sunt liber faţă de toţi, rob tuturor m'am făcut, pentru ca pe cei mai mulţi să-i dobândesc.
20Cu Iudeii ca un iudeu am fost, ca să-i dobândesc pe Iudei. Cu cei de sub lege, ca unul de sub lege – deşi eu nu sunt sub lege –, ca să-i dobândesc pe cei de sub lege.
21Cu cei ce nu au legea, ca unul ce nu are legea – deşi nu sunt fără lege în faţa lui Dumnezeu, ci întru legea lui Hristos –, ca să-i dobândesc pe cei ce nu au legea.
22Slab m'am făcut cu cei slabi, ca să-i dobândesc pe cei slabi. Tuturor toate m'am făcut, pentru ca'n orice chip să-i mântuiesc pe unii.
23Dar pe toate de dragul Evangheliei le fac, ca să-i fiu părtaş.
24Nu ştiţi că cei ce aleargă'n stadion f aleargă toţi, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
25Şi orice luptător, de la toate se'nfrânează. Ei însă, ca să ia o cunună stricăcioasă; dar noi, una nestricăcioasă.
26Ei bine, eu aşa alerg, nu ca la'ntâmplare; eu aşa mă lupt cu pumnul g, nu ca şi cum aş lovi în aer.
27Ci-mi chinuiesc h trupul şi-l supun robiei, de teamă ca nu cumva după ce le-am fost altora crainic, să devin eu însumi de neluat în seamă i.