Rm 11:10
Întunece-se ochii lor ca să nu vadă, iar spinarea lor să le-o'ncovoi fără'ncetare.
Ps 68
PSALMUL 68
Pentru sfârşit: privitor la [stihurile] ce se cântă cu schimbul; un psalm al lui David. a
1Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că pân'la suflet b m'au năpădit c apele.
2În noroiul adâncului m'am afundat, şi nimic de care să mă ţin. d
Intrat-am în adâncurile mării, şi furtuna m'a copleşit.
3Ostenit-am strigând, gâtlejul mi-a amorţit,
de la nădejdea mea spre Dumnezeul meu, ochii mei au ajuns să slăbească.
4Cei ce mă urăsc fără pricină s'au înmulţit mai mult decât perii capului meu.
Întăritu-s'au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept:
ceea ce n'am jefuit, aceea am plătit.
5Dumnezeule, Tu mi-ai cunoscut nebunia
şi greşalele mele nu s'au ascuns de Tine.
6Cei ce Te aşteaptă pe Tine să nu fie ruşinaţi din pricina mea,
Doamne, Doamne al puterilor,
şi nici din pricina mea să fie înfruntaţi cei ce Te caută pe Tine,
Dumnezeul lui Israel.
7Că de dragul Tău am suferit ocară,
ruşinea mi-a acoperit obrazul.
8Înstrăinat le-am devenit fraţilor mei,
străin de fiii maicii mele,
9că râvna casei Tale m'a mâncat
şi ocările celor ce pe Tine Te ocărăsc au căzut asupra mea.
10Sufletul mi l-am smerit cu post,
şi aceasta mi-a fost spre ocară;
11cu haină de sac m'am îmbrăcat,
şi lor le-am ajuns de poveste.
12Cei ce şedeau pe la porţi şuşoteau e împotrivă-mi
şi despre mine cântau băutorii de vin.
13Dar eu prin rugăciunea mea strig către Tine, Doamne;
vremea e pentru bună-plăcerea Ta;
Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale
auzi-mă întru adevărul mântuirii Tale.
14Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă scufund;
izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc, şi din adâncul apelor,
15să nu mă înece vâltoarea apei,
nici să mă înghită adâncul
şi nici gura fântânii deasupra mea să se închidă.
16Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta;
după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.
17Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la robul Tău,
că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab!
18Ia aminte la sufletul meu şi mântuieşte-l;
din pricina duşmanilor mei, izbăveşte-mă!
19Că Tu îmi cunoşti ocara
şi ruşinea şi umilirea;
în faţa Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc;
20ocară a aşteptat sufletul meu, şi suferinţă.
Şi am aşteptat pe cineva care să îndure împreună cu mine,
dar nimeni nu era;
şi pe cei ce m'ar fi mângâiat,
dar n'am aflat pe nimeni. f
21Şi ca hrană mi-au dat fiere
şi întru setea mea mi-au dat să beau oţet.
22Facă-li-se masa capcană înaintea lor,
şi răsplată şi piatră de poticnire;
23ochii să li se întunece ca să nu poată vedea,
şi spinarea lor fă-o pe'ntotdeauna gârbovă;
24varsă-Ţi urgia Ta peste ei
şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă;
25facă-se curtea lor pustie
şi'n sălaşele lor nimeni să locuiască;
26fiindcă ei l-au prigonit pe cel bătut de Tine
şi'n durerea rănilor mele g au mai pus pe deasupra.
27Adaugă-le fărădelege la fărădelege
şi'ntru dreptatea Ta să nu intre;
28şterşi să fie ei din cartea celor vii
şi să nu fie scrişi alături de cei drepţi.
29Sărac sunt eu şi'ndurerat;
mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă ocrotească.
30Cu o cântare voi lăuda numele lui Dumnezeu
şi'ntru laudă Îl voi preamări;
31şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât un viţel tânăr,
căruia îi cresc coarne şi unghii. h
32Să vadă săracii şi să se bucure;
căutaţi-L pe Dumnezeu, şi viu va fi sufletul vostru.
33Că Domnul i-a auzit pe cei săraci
şi nu i-a dispreţuit pe cei încătuşaţi de dragul Lui.
34Pe El să-L laude cerurile şi pământul,
marea şi toate cele ce se târăsc în ea.
35Că Dumnezeu va mântui Sionul
şi se vor zidi cetăţile lui Iuda
şi ei vor locui acolo şi-l vor moşteni; i
36şi seminţia robilor Tăi îl va stăpâni
şi cei ce iubesc numele Tău j vor locui în el.