Profetul Isaia, 42, 1-4 (citat din memorie), se referă la Iacob ca „serv“ al Domnului, titlu de nobleţe în Vechiul Testament, demnitar sacru care împlineşte voia Stăpânului nu prin constrângere, ci prin consens. Raportând profeţia la Iisus, Evanghelistul Matei Îl are în minte pe Fiul; Acesta, tot prin consens, I Se face Tatălui „ascultător până la moarte“ (Flp 2, 8), împlinindu-I voia de a Se întrupa spre mântuirea omului.