Mt 10:42
Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici h, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde răsplata“.
Evr 6
Mustrări şi îndemnuri împotriva apostaziei (continuare). Făgăduinţa cea întru adevăr a lui Dumnezeu.
1De aceea, lăsând cuvântul de'nceput a asupra lui Hristos, să ne îndreptăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte b şi despre credinţa în Dumnezeu,
2a învăţăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morţilor şi judecata veşnică.
3Vom face-o şi pe aceasta, dacă va îngădui Dumnezeu.
4Fiindcă aceia care s'au luminat o dată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s'au făcut Duhului Sfânt
5şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului ce va să vină
6şi au căzut c, cu neputinţă este d ca ei să se înnoiască încă o dată spre pocăinţă, fiindcă ei pe seama lor înşişi Îl răstignesc a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură.
7Când un pământ bea ploaia e ce-i vine adesea şi rodeşte ierburi f folositoare celor pentru care-au fost lucrate, el binecuvântare de la Dumnezeu primeşte;
8dar dacă face spini şi ciulini, atunci netrebnic se face şi-i aproape de blestem; iar sfârşitul îi este să ardă.
9Dar cu toate că noi vorbim aşa, totuşi despre voi, iubiţilor, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi prielnice mântuirii.
10Căci Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care-aţi arătat-o pentru numele Lui prin aceea că le-aţi slujit sfinţilor, şi încă le slujiţi.
11Dorim dar ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă pentru adeverirea g pân'la sfârşit a nădejdii,
12aşa încât să nu fiţi lenevoşi, ci următori h ai celor ce prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele.
13Că atunci când Dumnezeu i-a dat făgăduinţă lui Avraam, deoarece El nu avea pe nimeni mai mare pe care să Se jure, S'a jurat pe Sine Însuşi,
14zicând: Cu adevărat pe deplin te voi binecuvânta şi pe deplin te voi înmulţi.
15Şi'n felul acesta având el [Avraam] îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduinţa.
16Fiindcă oamenii se jură pe cel mai mare, şi jurământul, ca chezăşie, pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei.
17În acelaşi fel Dumnezeu, vrând ca mai mult să le arate moştenitorilor făgăduinţei nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul
18pentru ca, prin două lucruri de neschimbat i, în care e cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, noi, cei ce-am căutat scăpare la liman, să avem puternică îmbărbătare de a prinde'n mână j nădejdea ce ne stă înainte,
19pe care noi o avem ca pe o ancoră a sufletului sigură şi tare, cea care pătrunde'n adâncul catapetesmei k,
20acolo unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, devenit Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.