Mt 10:36
Şi duşmanii omului sunt casnicii luif
Mi 7
CAPITOLUL 7
Stricăciune peste tot. După pedeapsă, izbăvirea. Rugăciunea profetului.
1
Vai mie!, că m'am făcut
ca unul ce adună paie la seceriş
şi-aşa cum e ciorchinul a la cules
când nici un strugure n'a mai rămas,
ca să mănânc şi eu
din poamele care se coc întâi.
Vai mie, suflete,
2
că a pierit cel credincios de pe pământ
şi nimeni nu mai este printre oameni
să facă ce e drept!;
toţi se judecă pân'la sânge,
fiecare-i face necazuri vecinului său.
3
Mâinile şi le gătesc numai spre rău.
Cel mare cere,
judecătorul linguşeşte,
că asta-i pofta sufletului său.
4
Şi bunurile lor le voi lua
precum o molie ce roade
şi care'n ziua cercetării
aleargă după îndreptare.
Vai, vai!, ziua răzbunării tale a sosit,
acum vor fi plângerile lor.

5
Nu vă încredeţi în prieteni,
şi nici nădejdea să v'o puneţi
în cei care îndrumă,
iar celei ce se culcă lângă tine
păzeşte-te să-i încredinţezi ceva.
6
Că fiul îşi necinsteşte tatăl,
fiica se va ridica'mpotriva mamei sale,
nora împotriva soacrei sale;
duşmanii omului, casnicii lui.
7
Dar eu voi căuta spre Domnul,
în Dumnezeu, Mântuitorul meu, voi aştepta;
Dumnezeul meu mă va auzi.

8
Nu te bucura'mpotrivă-mi, tu, duşmanca mea b,
că am căzut şi mă voi ridica,
şi chiar de voi şedea în întuneric,
Domnul mă va lumina.
9
De vreme ce-am păcătuit
eu împotriva Domnului,
mânia Lui o voi purta
până când El îmi va'ndrepta pricìna
şi El dreptatea mi-o va face
şi mă va scoate la lumină
şi voi vedea dreptatea Lui.
10
Şi va vedea duşmanca mea
şi în ruşine se va îmbrăca
aceea ce-mi zicea:
„Unde e Domnul, Dumnezeul tău?“;
ochii mei o vor vedea:
acum va fi să fie ea călcată în picioare
cum e noroiul pe un drum.
11
E ziua când se face cărămida c:
ziua aceea-i nimicirea ta
şi ziua-aceea va surpa
ceea ce tu ai legiuit.
12
Şi cetăţile tale fi-vor totuna între ele d
şi împărţite'ntre Asirieni,
iar cetăţile tale tari vor fi'mpărţite
de la Tir şi pân'la Râu e
şi de la mare pân'la mare
şi de la munte pân'la munte.
13
Pământul fi-va pustiit,
el, la un loc cu cei ce-l locuiesc,
din pricina roadelor planurilor lor.
14
Paşte-Ţi poporul cu toiagul,
oile moştenirii Tale,
cele ce-şi au sălaşul în pădure,
şi numai ele,
în mijlocul Carmelului;
vor paşte în ţinutul Vasanului
şi'n ţinutul Galaadului
ca'n zilele de altădată.
15
Şi'ntocmai ca în zilele acelea
când ai ieşit tu din Egipt,
voi lucruri minunate veţi vedea.
16
Vedea-vor neamurile
şi se vor ruşina
şi cu toată puterea lor
mâinile şi le vor pune peste gură,
urechile li se vor face surde.
17
Ţărâna o vor linge
ca şerpii pe pământ când se târăsc,
s'or tulbura în găurile lor,
s'or spăimânta de Domnul, Dumnezeul nostru,
şi de Tine se vor teme.

18
Cine e Dumnezeu precum eşti Tu,
ştergând fărădelegile
şi înecând păcatele
celor rămaşi din moştenirea Lui?
Nu Şi-a păstrat mânia să fie mărturie f,
căci El Se bucură'ntru milă,
19
El iarăşi Se va'ntoarce
şi ne va milui
şi nedreptăţile noastre le va îneca
şi toate păcatele noastre
în fundurile mării le va lepăda.
20
El adevărul i-l va da lui Iacob,
milă lui Avraam,
aşa cum Te-ai jurat părinţilor noştri
în zilele de-odinioară.