Mt 07:11
Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!
Fc 8
Încetarea potopului. Noe iese din corabie şi-I aduce jertfă lui Dumnezeu.
1Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate fiarele şi de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile mişcătoare câte erau cu el în corabie; şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi apele s'au potolit;
2izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s'au închis şi ploaia din cer a încetat.
3Şi apa scădea treptat de pe pământ şi după o sută cincizeci de zile apele s'au micşorat.
4Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, corabia s'a odihnit pe muntele Ararat a.
5Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s'au arătat vârfurile munţilor.
6Şi a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corăbiei pe care o făcuse b
7şi a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Şi ieşind acesta, nu s'a mai întors până ce apele-au secat pe pământ.
8Şi după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feţei pământului.
9Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s'a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată faţa pământului. Şi [Noe] a întins mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la el în corabie.
10Şi aşteptând încă alte şapte zile, din nou a trimis porumbelul din corabie.
11Şi porumbelul s'a întors la el spre seară; şi iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului.
12Şi încă alte şapte zile aşteptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s'a mai întors la el.
13Şi a fost că în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit: şi iată că apa secase de pe faţa pământului.
14Iar în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, pământul era uscat.
15Şi Domnul Dumnezeu i-a grăit lui Noe, zicând:
16„Ieşi din corabie, tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi;
17şi toate fiarele care sunt cu tine, şi tot trupul: de la păsări şi pân' la dobitoace şi toate târâtoarele ce se mişcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creşteţi şi înmulţiţi-vă pe pământ c!“
18Şi a ieşit Noe, precum şi femeia sa şi fiii săi şi femeile fiilor săi;
19şi toate fiarele, toate dobitoacele, toate păsările şi toate târâtoarele care se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie.
20Şi Noe I-a zidit Domnului un jertfelnic d; şi a luat din toate animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere-de-tot e pe jertfelnic.
21Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut.
22De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!“