Mt 01:01
Cartea naşterii a lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.
1Par 17
CAPITOLUL 17
Profeţia lui Natan. Rugăciunea lui David.
1Şi a fost că la vremea când David locuia în casa lui, a zis David către profetul Natan: „Iată, eu locuiesc într'o casă de cedru, dar chivotul legământului Domnului [locuieşte] sub piei“. a
2Iar Natan a zis către David: „Tot ce ţi-ai pus tu la inimă, fă!, căci Dumnezeu e cu tine“.
3Şi a fost că în noaptea aceea s'a făcut cuvântul Domnului către Natan, zicând:
4„Du-te şi spune-i robului Meu David: Aşa grăieşte Domnul: Tu nu-Mi vei zidi Mie casă în care să locuiesc;
5că Eu nu într'o casă am locuit, din ziua în care l-am scos pe Israel şi până'n ziua aceasta, ci în cort şi din popas în popas.
6Oriunde am umblat, în tot Israelul, spus-am Eu oare vreodată vreunei seminţii a lui Israel, sau vreunuia dintre judecătorii cărora le-am poruncit să-l pască pe poporul Meu, zicând: – De ce nu Mi-aţi zidit o casă de cedru?
7Şi acum, aşa îi vei grăi robului Meu David: – Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Te-am luat de la stână, din spatele turmei, ca să fii îndrumător peste poporul Meu Israel;
8şi am fost cu tine peste tot pe unde ai umblat, iar pe vrăjmaşii tăi i-am nimicit de dinainte-ţi şi te-am făcut renumit după renumele celor mari de pe pământ.
9Şi voi rândui un loc pentru poporul Meu Israel; şi-i voi răsădi şi vor locui ei între ei şi nu vor mai suferi nedreptatea de a fi umiliţi ca atunci, la început,
10şi din zilele când am rânduit judecători peste poporul Meu Israel. Şi i-am umilit pe toţi vrăjmaşii tăi; pe tine te voi spori, iar Domnul îţi va zidi o casă. b
11Şi va fi că după ce zilele tale se vor plini şi vei adormi cu părinţii tăi, Eu îl voi ridica pe urmaşul tău, care va fi din coapsa ta, şi-i voi pregăti regatul.
12El Îmi va zidi Mie casă, iar Eu îi voi reaşeza tronul pe veci.
13Eu îi voi fi Tată, el Îmi va fi Mie fiu şi mila Mea n'o voi îndepărta de la el aşa cum am îndepărtat-o de la cei ce-au fost înainte de tine;
14Şi-l voi adeveri în casa Mea şi'n regatul său pe veci; şi fi-va tronul său pe veci reaşezat“.
15Toate cuvintele acestea şi toată această vedenie i le-a spus Natan lui David.
16Atunci regele David a venit şi a şezut înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne, Dumnezeule? şi ce este casa mea, de m'ai iubit atât?
17Dar şi acestea au însemnat puţin înaintea Ta, Dumnezeule! Tu ai vorbit despre casa robului Tău cu ochiul departe c şi Te-ai uitat la mine ca la o vedenie a omului d şi m'ai înălţat, Doamne, Dumnezeule!
18Ce mai poate David adăuga [în ruga lui] spre Tine, ca să Te slăvească? Că Tu-l cunoşti pe robul Tău.
19Tu după inima Ta ai făcut această mărire'ntreagă.
20Doamne, nu-i nimeni asemenea Ţie şi nu e Dumnezeu în afară de Tine, după toate câte am auzit noi cu urechile noastre;
21iar pe pământ nu este un alt neam precum poporul Tău Israel, pe care să-l fi călăuzit Dumnezeu, ca să-Şi răscumpere e Sieşi popor şi să-i facă nume mare şi strălucit, izgonind neamuri din faţa poporului Tău pe care l-ai răscumpărat din Egipt;
22şi Ţi l-ai rânduit pe poporul Tău Israel să-Ţi fie Ţie popor în veac; şi Tu, Doamne, Te-ai făcut lor Dumnezeu.
23Şi acum, Doamne, în veac adeverească-se cuvântul pe care Tu l-ai grăit către robul Tău şi despre casa lui, şi fă precum ai spus!
24În veac adeverească-se şi să se preamărească numele Tău, zicându-se: – Doamne, Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel! Şi casa lui David, robul Tău, reaşezată fie'n faţa Ta!
25Că Tu, Doamne, ai descoperit în auzul robului tău că-i vei zidi casă; de aceea a aflat robul Tău îndrăzneală de a se ruga înaintea feţei Tale.
26Şi acum, Doamne, Tu Însuţi eşti Dumnezeu şi Tu ai grăit aceste lucruri bune despre robul Tău.
27Şi acum Tu ai început să binecuvintezi casa robului Tău, aşa încât să rămână'n veac în faţa Ta; că Tu, Doamne, ai binecuvântat, şi Tu binecuvintezi în veac!“