Mc 12:36
Însuşi David a spus întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.
FA 2
Pogorârea Duhului Sfânt. Cuvântarea lui Petru. Botezul primilor trei mii. Viaţa primilor creştini.
1Şi când a sosit ziua Cincizecimii a, erau toţi împreună la un loc b.
2Şi fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau.
3Şi limbi ca de foc c li s'au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei.
4Şi s'au umplut toţi de Duh Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
5Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer d.
6Şi când s'a făcut vuietul acela, s'a adunat mulţimea şi s'a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa.
7Şi erau uimiţi toţi şi se minunau, zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni toţi aceştia care vorbesc?
8şi cum de auzim noi, fiecare, limba noastră în care ne-am născut?,
9Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,
10în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi Romani aflaţi în trecere, Iudei şi prozeliţi,
11Cretani şi Arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre măreţiile lui Dumnezeu!“
12Şi toţi erau uimiţi şi nu se dumereau, zicând unul către altul: „Ce va să fie aceasta?“
13Iar alţii, luându-i în bătaie de joc, ziceau că sunt plini de must...
14Şi stând în picioare Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei, şi toţi cei ce locuiţi în Ierusalim, fie-vă cunoscută aceasta şi luaţi aminte la cuvintele mele e;
15că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, de vreme ce este doar al treilea ceas din zi f,
16ci aceasta este ceea ce s'a spus prin profetul Ioil:
17Şi va fi că'n zilele din urmă, zice Dumnezeu, turna-voi din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor profeţi şi tinerii voştri vedenii vor vedea şI bătrânii voştri vise vor visa.
18Şi'n zilele acelea Eu peste robi şi peste roabe voi revărsa din Duhul Meu şi ei vor profeţi,
19şi minuni voi face sus în cer şi semne jos pe pământ: sânge, foc şi fumegare de fum;
20soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi năprasnică;
21şi va fi că tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui.
22Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea: Pe Iisus Nazarineanul, bărbat adeverit între voi de Dumnezeu cu puteri, minuni şi semne pe care Dumnezeu le-a făcut prin El în mijlocul vostru, aşa cum şi voi înşivă o ştiţi,
23pe Acesta, fiind El predat potrivit planului celui dinainte rânduit şi preştiinţei lui Dumnezeu g, voi L-aţi luat şi L-aţi omorât, răstignindu-L prin mâinile celor fărădelege.
24Pe Acesta Dumnezeu L-a înviat, dezlegând durerile morţii, deoarece nu era cu putinţă ca El să fie ţinut de ea.
25Căci David zice despre El: Pe Domnul Îl vedeam pururea înaintea mea, căci El îmi stă de-a dreapta, ca eu să nu mă clatin.
26De aceea inima mea s'a veselit şi limba mi s'a bucurat; chiar şi trupul meu se va sălăşlui întru nădejde,
27că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici îl vei da pe cel sfânt al Tău să vadă stricăciune.
28Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; cu faţa Ta, de veselie mă vei umple.
29Bărbaţi fraţi, cuvine-se a vorbi cu îndrăznire către voi despre patriarhul David, că şi el a murit şi a fost şi îngropat, iar mormântul său este la noi până în ziua aceasta.
30Dar el, profet fiind şi ştiind că Dumnezeu i S'a jurat cu jurământ să-i aşeze pe tron din rodul coapsei sale,
31mai'nainte văzând, despre învierea lui Hristos a vorbit, că sufletul Său n'a fost lăsat în iad şi nici trupul Său n'a văzut stricăciune.
32Dumnezeu L-a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi Îi suntem martori.
33Deci, înălţându-Se de-a dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, El L-a revărsat pe Acesta, aşa cum vedeţi voi şi auziţi acum.
34Că David nu s'a suit la ceruri, dar el a zis: Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea
35până ce-i voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale.
36Aşadar, cu încredinţare să ştiţi voi, toată casa lui Israel, că pe Acest Iisus, pe Care voi L-aţi răstignit, Dumnezeu L-a făcut Domn şi Hristos“.
37Iar ei, auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem?“
38Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh.
39Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe h, pentru oricâţi îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“.
40Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă de acest neam viclean!“
41Drept aceea, cei ce i-au primit cuvântul s'au botezat; şi în ziua aceea s'au adăugat ca la trei mii de suflete.
42Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie i, în frângerea pâinii j şi în rugăciuni.
43Şi tot sufletul era cuprins de teamă, că multe minuni şi semne se făceau prin apostoli.
44Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă şi aveau toate îndeobşte.
45Şi îşi vindeau pământul şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
46Şi zi de zi într'un cuget stăruind în templu, şi'n casă frângând pâinea, împreună îşi luau Hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii,
47lăudându-L pe Dumnezeu k şi având har la tot poporul. l Iar Domnul îi adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau.