Mc 12:31
Iar a doua este aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Altă poruncă mai mare decât aceasta nu este“.
Iac 2
Împotriva părtinirii. Credinţa fără fapte este moartă.
1Fraţii mei, nu întru părtinire a să vă aveţi voi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2Că dacă'n adunarea voastră va intra un om cu inel de aur şi'n haină strălucită, şi va intra şi un om sărac în haină murdară,
3dar voi vă uitaţi la cel ce poartă haina strălucită şi-i ziceţi: Aşază-te aici, în locul cel bun!, iar săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare!, sau: Tu aşază-te jos, la picioarele mele!,
4oare'n gândul vostru n'aţi făcut voi deosebire între unul şi altul, şi nu v'aţi făcut voi judecători cu gânduri viclene?
5Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii pentru ca să fie ei bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care El a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
6Iar voi, voi l-aţi necinstit pe cel sărac!... Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi, şi nu ei vă târăsc în judecăţi?
7Nu ei sunt cei ce blasfemiază numele cel bun care-a fost chemat asupră-vă b?
8Dacă într'adevăr împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi;
9dar dacă cu părtinire cătaţi la faţa omului, faceţi păcat, şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege.
10Fiindcă cel ce va păzi toată legea, dar o va călca într'un singur loc, faţă de toate s'a făcut vinovat c.
11Pentru că Cel ce a zis: Să nu săvârşeşti adulter!, a zis şi: Să nu ucizi! Şi dacă nu săvârşeşti adulter dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege.
12Aşa să vorbiţi şi aşa să faceţi, ca unii care va să fiţi judecaţi prin legea libertăţii.
13Căci judecata e fără milă pentru cel ce n'a făcut milă; dar mila e biruitoare asupra judecăţii d!
14Ce folos, fraţii mei, dacă cineva zice că are credinţă, dar fapte nu are? Oare poate credinţa să-l mântuiască?
15Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică
16şi cineva dintre voi le-ar zice: Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!, dar fără să le dea cele trebuincioase trupului, care-ar fi folosul?
17Aşa şi credinţa: dacă nu are fapte, doar în ea însăşi e e moartă.
18Dar va zice cineva: Tu ai credinţă, iar eu am fapte; arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu din faptele mele îţi voi arăta credinţa mea.
19Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură...
20Dar vrei tu să'nţelegi, omule uşuratic, că credinţa fără fapte este moartă f?
21Avraam, părintele nostru, oare nu din fapte a fost el îndreptăţit g când l-a pus pe jertfelnic pe fiul său Isaac?
22Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui şi că prin ele s'a desăvârşit credinţa
23şi s'a plinit Scriptura care zice: Şi I-a crezut Avraam lui Dumnezeu, şi aceasta i s'a socotit ca dreptate; şi el a fost numit prieten al lui Dumnezeu.
24Vedeţi că din fapte este îndreptăţit omul, şi nu numai din credinţă.
25În acelaşi fel şi Rahab desfrânata: oare nu din fapte s'a îndreptăţit ea când i-a primit pe cercetaşi şi i-a scos afară pe altă cale?
26Şi după cum trupul fără suflet este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.