Mc 12:29
Iisus i-a răspuns că întâia este: „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn;
Mt 22
Parabola nunţii fiului de împărat. Dajdia cuvenită cezarului. Întrebare despre înviere. Marea poruncă din lege. Mesia ca fiu şi Domn al lui David.
1Şi răspunzând, Iisus le-a vorbit iarăşi în parabole, zicând:
2„Asemănatu-s'a împărăţia cerurilor omului împărat care i-a făcut nuntă fiului său.
3Şi şi-a trimis slujitorii să-i cheme la nuntă pe cei poftiţi, dar ei n'au vrut să vină.
4Din nou a trimis alţi slujitori, zicând: Spuneţi-le celor chemaţi: Iată, mi-am pregătit ospăţul; juncii mei şi cele îngrăşate s'au înjunghiat şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!
5Dar ei, fără să ţină seama, s'au dus, unul la ţarina sa, altul la neguţătoria lui;
6iar ceilalţi, punând mâna pe slujitorii săi, i-au batjocorit şi i-au omorât.
7Şi auzind împăratul acela, s'a mâniat; şi trimiţându-şi oştile, i-au nimicit pe ucigaşii aceia, şi cetăţii lor i-au pus foc.
8Atunci a zis către slujitorii săi: Nunta este gata, dar cei poftiţi n'au fost vrednici.
9Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi pe câţi îi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă.
10Şi ieşind slujitorii aceia la răspântii, i-au chemat pe toţi câţi i-au găsit, şi răi, şi buni, şi s'a umplut casa nunţii cu oaspeţi.
11Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă
12şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat aici fără să ai haină de nuntă a ? El însă a tăcut.
13Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
14Că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi“.
15Atunci mergând fariseii, au ţinut sfat ca să-L prindă pe El în cuvânt.
16Şi au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodianii b, zicând: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat şi întru adevăr înveţi calea lui Dumnezeu şi nu-ţi pasă de nimeni, pentru că tu nu cauţi la faţa oamenilor.
17Spune-ne deci nouă: Ce părere ai, se cuvine să dăm dajdie cezarului, sau nu?“
18Dar Iisus, cunoscându-le vicleşugul, le-a răspuns: „De ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?
19Arătaţi-Mi banul dajdiei“. Iar ei I-au adus un dinar.
20Şi Iisus le-a zis: „Ale cui sunt efigia şi inscripţia de pe el?“
21Ei au zis: „Ale cezarului“. Atunci El le-a zis: „Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!“
22Şi auzind ei acestea, s'au minunat; şi, lăsându-L, s'au dus.
23În ziua aceea s'au apropiat de El saducheii, cei ce spun că nu este înviere, şi L-au întrebat,
24zicând: „Învăţătorule, Moise a zis: Dacă cineva moare fără să fi avut copii, fratele său s'o ia de soţie pe femeia lui şi să-i ridice urmaş fratelui său.
25Dar la noi erau şapte fraţi; şi cel dintâi s'a însurat şi a murit fără să aibă urmaşi, lăsând pe femeia sa fratelui său;
26asemenea şi al doilea, şi al treilea, până la al şaptelea;
27şi în urma tuturor a murit şi femeia.
28La înviere, deci, a căruia dintre cei şapte va fi femeia? că toţi au avut-o de soţie“.
29Şi răspunzând Iisus, le-a zis: „Rătăciţi neştiind Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu.
30Că la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
31Iar despre învierea morţilor, oare n'aţi citit ce vi s'a spus vouă de Dumnezeu când zice:
32Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob? El nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor“.
33Iar mulţimile, ascultându-L, erau uimite de învăţătura Lui.
34Şi a uzind fariseii că El a închis gura saducheilor, s'au adunat laolaltă;
35şi unul din ei, învăţător de lege, L-a întrebat ispitindu-L:
36„Învăţătorule, care este marea poruncă în lege?“
37Iar El i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău.
38Aceasta este marea şi întâia poruncă.
39Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
40De aceste două porunci atârnă toată legea şi profeţii“.
41Şi fiind adunaţi fariseii, Iisus i-a întrebat,
42zicând: „Ce părere aveţi despre Hristos?: al cui fiu este?“ Ei I-au zis: „Al lui David“.
43El le-a zis: „Atunci cum se face că David, în Duh c, Îl numeşte pe El Domn când spune:
44Zis-a Domnul către Domnul meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale?
45Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum este El fiu al lui?“
46Şi nimeni nu putea să-I răspundă nici un cuvânt; şi din ziua aceea nici n'a mai îndrăznit cineva să-L mai întrebe.