Mc 04:32
dar după ce se seamănă, el creşte şi se face mai mare decât toate legumele şi va face ramuri mari, încât sub umbra lui se pot sălăşlui păsările cerului“.
Iz 31
Chiparosul.
1Şi a fost că în anul al unsprezecelea, în luna a treia, în ziua cea dintâi a lunii, fost-a cuvântul Domnului către mine, zicând:
2„Fiul omului, zi către Faraon, regele Egiptului, şi poporului său: a
Cui te-ai asemănat în măreţia ta?
3
Iată Asurul b era un chiparos c din Liban,
frumos în ramuri
şi des în frunzele umbroase,
înalt în statură,
ajuns cu vârful până'n miezul norilor;
4
apa îl hrănea,
adâncul îl creştea
făcându-i râurile să curgă
de jur-împrejurul rădăcinilor;
pâraiele şi le trimitea
la toţi copacii câmpului.
5
Statura dar i se'nălţase
deasupra a tot ce-i arbore în câmp
şi'n lături mult i se lăţeau lăstarii
având în ei belşug de apă.
6
Şi dacă-atât i s'au lăţit lăstarii,
în ramurile lui îşi făceau cuib
toate păsările cerului;
sub roata lui de crengi puiau
toate fiarele câmpului;
la umbra lui locuia
mulţimea neamurilor toată.
7
Frumos era în măreţia lui
prin ramurile lui nenumărate,
căci rădăcinile-i erau
pe lângă apă'mbelşugată.
8
Chiparoşi asemenea lui
nu se aflau nici în raiul lui Dumnezeu:
molizii nu-s ca ramurile lui,
nici brazii n'ar putea să stea alături
cu crengile lui;
nici un pom în raiul lui Dumnezeu
nu i s'a asemănat în frumuseţe.
9
Că tare mândru l-am făcut
întru mulţimea ramurilor lui
şi la mândreţea lui râvneau
arborii din raiul lui Dumnezeu.
10De aceea, aşa grăieşte Domnul:
Fiindcă te-ai înălţat în statură şi ţi-a ajuns vârful până'n miezul norilor (iar Eu l-am văzut în timp ce el se înălţa),
11de aceea l-am dat în mâinile căpeteniei neamurilor, d iar acesta îl va nimici.
12Străini răzbunători de printre neamuri e l-au nimicit şi l-au surpat peste munţi; căzut-au ramurile lui prin toate văile, lăstarii i s'au fărâmat în fiece câmp al pământului; din umbra lor au fugit toate popoarele neamurilor şi l-au prăvălit.
13
Întru căderea lui s'au odihnit
toate păsările cerului,
pe rădăcinile lui venit-au
toate fiarele câmpului.
14Pentru ca nici un copac de pe lângă apă să nu se înalţe prin propria lui statură; toţi cei hrăniţi cu apă n'au ajuns cu vârful în miezul norilor şi nu şi-au înălţat statura;
căci toţi au fost daţi morţii,
în adâncul pământului,
în mijlocul fiilor oamenilor,
al celor ce se pogoară'n groapă.
15Aşa grăieşte Domnul Domn: În ziua'n care s'a pogorât la iad, adâncul l-a plâns; iar Eu i-am oprit râurile şi i-am mărginit belşugul apei; şi-asupra lui s'a întristat Libanul, şi toţi copacii câmpului s'au slăbit din pricina lui.
16Neamurile s'au cutremurat de sunetul căderii lui, când Eu l-am azvârlit în iad cu cei ce se pogoară în groapă; şi toţi pomii Edenului l-au mângâiat în pământ, şi tot ce-i mai ales în Liban şi tot ce e hrănit cu apă;
17că şi ei s'au pogorât cu el în iad, la cei răniţi de sabie; iar sămânţa lui, cei ce locuiau la umbra lui, la mijlocul vieţii lor au pierit.
18Cui te-ai asemănat? Coboară-te şi te'ncovoaie cu pomii Edenului în adâncul pământului; acolo vei zăcea, în mijlocul celor netăiaţi împrejur, laolaltă cu cei răniţi de sabie! Aşa va fi Faraon şi toată mulţimea oştirii lui, zice Domnul Domn“.