Mc 04:20
Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei care aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută“.
Sol 8
CAPITOLUL 8
Deţinătoare a tuturor bunurilor, înţelepciunea nu le poate lipsi regilor.
1
Puternic ea se'ntinde'ntre marginile lumii
şi'ntregu-l rânduieşte cum e să fie bine. a

2
Cătând-o, mi-a fost dragă din tinereţea mea
şi mi-am dorit-o de mireasă
şi mă topeam de frumuseţea ei.
3
De neamul bun b e mândră trăind cu Dumnezeu c,
căci Domnul-peste-toate, El Însuşi a iubit-o.
4
Pătrunsă în ştiinţa lui Dumnezeu d, ea este
aceea care-alege'ntre lucrurile Lui.
5
Şi dacă bogăţia e bun râvnit în viaţă,
ce altă bogăţie-i mai mare decât ea,
decât înţelepciunea, care lucrează totul?
6
Şi dacă iscusinţa e-aceea ce lucrează,
ce meşter mai de seamă ar pune rânduială în toate câte sunt?
7
Şi dacă oarecine a îndrăgit dreptatea,
virtuţile sunt rodul eforturilor ei;
căci ea ne şi învaţă'nfrânarea, chibzuinţa,
dreptatea, bărbăţia e, şi tot ceea ce'n viaţă
mai bun e pentru oameni, pentru folosul lor.
8
Şi dacă oarecine doreşte ştiinţă'ntinsă,
trecutul ea îl ştie, ea scurmă viitorul,
cunoaşte întorsura zicalelor şi ştie
să vadă înţelesul ascuns în ghicitori; f
minuni şi semne toate le ştie dinainte
şi ce se'ntâmplă'n vremuri şi'n sutele de ani.
9
M'am prins dar să-mi devină tovarăşă de viaţă,
ştiind că o să-mi fie la drum povaţă bună,
precum şi mângâiere în griji şi în tristeţi.
10
Şi voi avea printr'însa mărire'n adunări
şi, tânăr, multă cinste în faţa celor vârstnici. g
11
Pătrunzător m'or ţine pe tron de judecată h
şi admirat voi fi în faţa celor mari. i
12
Dacă păstrez tăcere, ei sunt în aşteptare,
dacă-mi rostesc cuvântul, ei sunt cu luare-aminte
şi de vorbesc prea lung, ei mâna-şi pun la gură.
13
Prin ea – şi doar printr'însa – avea-voi nemurirea
şi'ntre urmaşi lăsa-voi o veşnică-amintire.
14
Voi cârmui popoare, şi seminţii străine supuse îmi vor fi;
15
şi, auzind de mine, tirani temuţi s'or teme;
şi bun voi fi cu gloata şi aprig în război.
16
Întors acasă, tot ea îmi va'nsoţi odihna,
că-a ei vecinătate nu'nseamnă-amărăciune,
şi nici convieţuirea cu dânsa nu-i durere,
ci numai veselie şi numai bucurie.
17
Aceste gânduri toate le-am chibzuit în minte,
la inimă le-am pus şi-am înţeles
că nemurirea-i caldul culcuş cu'nţelepciunea, j
18
că'n prietenia ei sunt sfinte bucurii,
că'n fapta mâinii sale sunt bunuri nesfârşite,
că, stând mereu în preajmă-i, câştigi gândire dreaptă,
că-a sta cu ea de vorbă înseamnă nume bun;
de-aceea-am tot umblat prin laturile lumii
în căutarea căii de a mi-o dobândi.
19
Am fost copil cuminte, cu fire norocoasă;
mai mult: am avut parte şi de un suflet bun,
20
sau, mai degrab', fiind bun, venit-am într'un corp lipsit de întinare; k
21
înţelegând eu însă că n'aş putea s'o am
altminteri decât dacă chiar Dumnezeu mi-o dă
– aceasta fiind ea însăşi o isteţime-a minţii:
a şti de unde-mi vine această dăruire –,
m'am îndreptat spre Domnul cu-această rugăciune
şi-am zis din toată inima: