Mc 04:09
Şi zicea: „Cel ce are urechi de auzit, să audă!“
Mc 7
Iisus osândeşte făţărnicia. Vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene. Vindecarea unui surd şi gângav.
1Atunci s'au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim.
2Şi văzându-i pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate a, cârteau;
3fiindcă fariseii şi toţi Iudeii, ţinând datina bătrânilor, nu mănâncă până nu-şi spală cu grijă mâinile;
4şi când vin din piaţă nu mănâncă până nu se spală; şi sunt şi multe altele pe care ei le-au primit ca să le păzească: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a căldărilor de aramă şi a paturilor.
5Şi L-au întrebat fariseii şi cărturarii: „De ce nu merg ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile necurate?“
6Iar El le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, făţarnicilor, aşa cum este scris: Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine;
7dar zadarnic Mă cinsteşte învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti.
8Că voi, lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor, spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe faceţi asemenea acestora“.
9Şi le zicea: „Bun de tot!, voi aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să vă ţineţi datina voastră!
10Căci Moise a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moarte.
11Voi însă spuneţi: Dacă un om îi va zice tatălui său sau mamei sale: Corban, adică: Darul cu care aş putea să te ajut I l-am dăruit lui Dumnezeu b,
12pe acela nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa
13şi în felul acesta desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care voi singuri aţi dat-o. Şi multe asemenea acestora le faceţi“.
14Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi:
15Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca c. Dar cele ce ies din om, acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
16De are cineva urechi de auzit, să audă!“
17Şi când a intrat de la mulţime în casă, ucenicii L-au întrebat despre această parabolă.
18Şi El le-a zis: „Aşadar, şi voi sunteţi tot atât de nepricepuţi! Nu înţelegeţi că tot ce intră din afară în om nu poate să-l spurce?
19Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i e locul. Că bucatele sunt toate curate“.
20Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om:
21„Fiindcă din lăuntrul, din inima oamenilor ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile,
22adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia d, defăimarea, trufia, uşurătatea e.
23Toate relele acestea ies din lăuntru, şi ele îl spurcă pe om“.
24Şi ridicându-Se de acolo, S'a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului; şi intrând într'o casă, voia ca nimeni să nu ştie, dar n'a putut să rămână tăinuit.
25Că de'ndată auzind despre El o femeie a cărei fiică avea duh necurat, a venit şi a căzut la picioarele Lui.
26Şi femeia era păgână, de neam din Fenicia Siriei. Şi-L ruga să scoată demonul din fiica ei.
27Iar Iisus i-a zis: „Lasă întâi să se sature fiii; că nu e bine să iei pâinea fiilor şi s'o arunci câinilor“.
28Ea însă a răspuns şi a zis: „Da, Doamne, dar şi câinii, sub masă, mănâncă din fărâmiturile fiilor“.
29Şi El i-a zis: „Pentru acest cuvânt, du-te!, demonul a ieşit din fiica ta“.
30Iar ea, ducându-se acasă, a găsit-o pe copilă culcată pe pat; iar demonul, ieşit.
31Şi plecând iarăşi din hotarele Tirului, a venit prin Sidon, la Marea Galileii, de-a dreptul prin ţinutul Decapolei.
32Şi I-au adus un surd, care era şi gângav, şi L-au rugat să-Şi pună mâna pe el.
33Şi luându-l deoparte de mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi, scuipând, i-a atins limba.
34Şi privind la cer a suspinat şi a zis către el: „Efatà!“, ceea ce înseamnă: „Deschide-te!“
35Şi îndată urechile i s'au deschis, iar legătura limbii lui s'a dezlegat şi vorbea bine.
36Şi le-a poruncit să nu spună nimănui. Dar cu cât le poruncea El, cu atât mai mult ei Îl propovăduiau.
37Şi erau peste măsură de uimiţi şi ziceau: „Pe toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească“.