Lc 24:27
Şi, începând de la Moise şi de la toţi profeţii, le-a tâlcuit din toate Scripturile cele despre El.
Iov 17
CAPITOLUL 17
Răspunsul lui Iov (continuare).
1
Purtându-mă cu duhul, mă scad, mă pierd, mă sting a;
  mă rog de îngropare, la groapă nu ajung.
2
Trudit pân'la durere, mă rog; şi ce-i cu asta?
3
Averile-adunate mi le-au furat străinii...
  Acesta cine este? să-l leg cu mâna mea!...
4
Că inima dintr'înşii de minte le-ai ascuns-o b,
  de-aceea niciodată nu-i faci biruitori.
5
Că unei părţi anume i se vestesc doar rele
  şi ochii mei dincoace se scurg pentru copii. c
6
Făcutu-m'ai poveste de băsmuit la neamuri,
  de râsul lor ajuns-am.
7
De-atâta supărare am negură pe ochi,
  de parcă toată lumea'mprejur mă împresoară.
8
De-această întâmplare cei drepţi se minunează,
  cel drept îl are'n ţintă pe cel nelegiuit;
9
dar credinciosul, dreptul, să-şi ţină calea sa
  şi cel cu mâini curate să capete'ndrăznire.
10
Nu însă voi; hai, prindeţi curaj, veniţi cu toţii,
  că şi-aşa n'o să aflu în voi vreun adevăr.
11
În zbor zilele mele-au trecut şi s'au tot dus
  şi inima din mine s'a rupt la'ncheieturi d.
12
Că pentru mine noaptea mi-a fost în loc de zi,
  lumina mi-i subţire alături de'ntuneric.
13
De-o fi să mai îngădui, din casa mea fac iad,
  în negură întins-am biet aşternutul meu.
14
Şi moartea am chemat-o, ca ea să-mi fie tată,
  iar mamă'n veac să-mi fie, şi soră, putrezirea.
15
Atunci, spunèţi-mi, unde mai am eu vreo nădejde?
  sau bunurile mele când pot să le mai văd?
16
S'or pogorî deci ele cu mine până'n iad,
  sau otova, de-a valma, ne vom culca'n ţărână?!“