Al lui David. | |
1 | La râurile Babilonului b, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion. |
2 | În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat noi harpele c noastre. |
3 | Că, acolo, cei ce ne robiseră ne-au cerut cuvinte de cântare, iar cei ce ne târâseră ne-au cerut un cânt: Cântaţi-ne una din cântările Sionului! |
4 | Cum vom cânta cântarea Domnului în pământ străin?... d |
5 | De te voi uita, Ierusalime, uitată să-mi fie mâna dreaptă!; |
6 | lipească-mi-se limba de gâtlej dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi pune Ierusalimul mai presus de orice altceva, ca început al veseliei mele! |
7 | Adu-Ţi aminte, Doamne, de fiii Edomului în ziua Ierusalimului, cei ce ziceau: Goliţi-l, goliţi-l până'n temelii! |
8 | O, fiică a Babilonului, tu, ticăloaso, fericit va fi cel ce-ţi va plăti prin plata cu care tu ne-ai răsplătit, |
9 | fericit va fi cel ce-i va apuca pe pruncii tăi şi-i va izbi de piatră e! |