Lc 15:20
Şi sculându-se, a venit la tatăl său. Şi încă departe fiind el, tatăl său l-a văzut şi i s'a făcut milă şi, alergând, i-a căzut pe grumaz şi l-a sărutat.
Tob 11
Întoarcerea lui Tobie. Tobit se vindecă de orbire.
1La vremea când se apropiau ei de Caserin, în faţa Ninivei, Rafael a zis:
2„Tu ştii cum l-am lăsat pe tatăl tău;
3hai să alergăm înaintea femeii tale şi să pregătim casa în timp ce ei vin din urmă“.
4Au plecat amândoi, iar Rafael a zis: „Ia fierea [peştelui] şi ţine-o în mână“. Câinele mergea cu ei, în urma lui [Rafael] şi a lui Tobie.
5Ana şedea, cercetând cu ochii drumul fiului ei.
6Când şi-a dat seama cine venea, a zis către tatăl lui: „Iată că-ţi vine fiul, împreună cu omul care a plecat cu el“.
7Înainte ca Tobie să se fi apropiat de tatăl său, Rafael i-a zis: „Eu ştiu că ochii săi se vor deschide;
8unge-i ochii cu fierea peştelui; leacul va piguli albeaţa şi i-o va dezlipi de pe ochi; tatăl tău îşi va recăpăta vederea şi va vedea lumina“. a
9[Ana] a alergat să se arunce de gâtul fiului ei şi i-a zis: „Fiul meu, acum te-am văzut, de-acum pot să mor!“ Şi a izbucnit în lacrimi.
10Tobit s'a ridicat, împiedicându-se, şi a ieşit pe poarta curţii.
11Tobie a alergat spre el, ţinând în mână fierea peştelui; i-a suflat în ochi şi, prinzându-l de mână, i-a zis: „Curaj, tată!“ I-a pus leacul, i l-a ţinut pe ochi,
12apoi, cu amândouă mâinile, i-a desprins albeaţa pe la coada fiecărui ochi.
13Tobit i s'a aruncat pe grumaz, a izbucnit în lacrimi şi i-a zis: „Te-am văzut, fiul meu, lumina ochilor mei!“
14Apoi a zis:
„Binecuvântat fie Dumnezeu!
Binecuvântat fie numele Său cel mare!
Binecuvântaţi fie toţi sfinţii Săi îngeri! b
Fie numele Său cel mare peste noi
şi binecuvântaţi fie îngerii toţi,
întru toţi vecii!;
că El m'a lovit,
şi iată că mă uit la Tobie, fiul meu!“
15Tobie a intrat, vesel şi binecuvântându-L cu toată gura pe Dumnezeu. Tobie i-a spus tatălui său că toată călătoria lui s'a isprăvit cu bine, că a recăpătat argintul şi cum şi-a luat-o el de soţie pe Sarra, fiica lui Raguel: „... şi iat-o că soseşte; e foarte aproape de poarta Ninivei“.
16Vesel şi binecuvântând pe Dumnezeu, Tobit a ieşit să-şi întâmpine nora la poarta Ninivei. Cei din Ninive, văzându-l cum merge şi cum umblă cu toată vigoarea şi fără să fie călăuzit de cineva, se minunau, în timp ce Tobit mărturisea în faţa lor că Dumnezeu avusese milă de el şi-i deschisese ochii. c
17Şi de'ndată ce s'a apropiat de Sarra, femeia lui Tobie, fiul său, Tobit a binecuvântat-o şi a zis: „Fii binevenită, fiica mea! Binecuvântat fie Dumnezeul tău, Cel ce te-a călăuzit la noi, fiica mea; şi tu, fiica mea, să fii binecuvântată! Intră în casa ta cu sănătate, binecuvântare şi bucurie! Intră, fiica mea!“
18În ziua aceea fost-a bucurie pentru toţi Iudeii care se aflau în Ninive.
19Iar Ahicar şi Nadab, nepoţii săi de frate, au venit şi ei să se bucure cu Tobie.