Lc 09:16
Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii.
Mt 14
Tăierea capului lui Ioan Botezătorul. Înmulţirea pâinilor. Umblarea pe mare. Vindecarea bolnavilor prin simpla atingere.
1În vremea aceea, tetrarhul Irod a a auzit de faima lui Iisus.
2Şi le-a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul; el s'a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el“.
3Că Irod, prinzându-l pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, soţia lui Filip, fratele său;
4pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s'o ai de soţie“.
5Şi voind să-l ucidă, s'a temut de mulţime, că-l socoteau profet.
6Dar prăznuind Irod ziua sa de naştere, fiica Irodiadei b a jucat în faţa oaspeţilor şi i-a plăcut lui Irod.
7Pentru aceasta, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
8Iar ea, îndemnată fiind de mama ei, i-a zis: „Dă-mi aici, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul“.
9Şi regele s'a întristat, dar din pricina jurământului şi a celor ce şedeau la masă cu el, a poruncit să i se dea.
10Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
11Şi capul lui Ioan a fost adus pe tipsie şi dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
12Şi venind ucenicii lui, i-au luat trupul şi l-au înmormântat şi s'au dus să-I dea de ştire lui Iisus.
13Şi auzind Iisus, a plecat de acolo cu corabia la loc singuratic; dar mulţimile, aflând, au venit după El, pe jos, din cetăţi. c
14Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I s'a făcut milă de ei şi le-a vindecat bolnavii.
15Iar când s'a făcut seară, ucenicii s'au apropiat de El şi I-au zis: „Locul este pustiu şi iată că vremea a trecut; dă drumul mulţimilor ca să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare“.
16Iisus însă le-a răspuns: „Nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce“.
17Iar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.
18Şi El a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“
19Şi poruncind mulţimii să se aşeze pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat; şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile; iar ucenicii, mulţimilor.
20Şi au mâncat toţi şi s'au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
21Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. d
22Şi îndată Iisus i-a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
23Şi dând drumul mulţimilor, S'a suit în munte, ca să Se roage în deosebi e. Şi făcându-se seară, era singur acolo.
24Iar corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
25Iar la a patra strajă din noapte f, Iisus a venit la ei umblând pe mare.
26Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s'au înspăimântat, zicând că este nălucă, şi de frică au strigat.
27Dar El le-a vorbit îndată, zicând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!“
28Iar Petru, răspunzând, a zis: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă“.
29El i-a zis: „Vino!“ Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit la Iisus.
30Dar văzând vântul puternic, s'a înfricoşat şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: „Doamne, scapă-mă!“
31Iar Iisus, întinzându-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: „Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit?“
32Şi suindu-se ei în corabie, vântul s'a potolit.
33Iar cei din corabie I s'au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“
34Şi, trecând marea, au venit pe uscat în Ghenizaret.
35Şi cunoscându-L oamenii locului, au trimis veste în tot ţinutul acela şi au adus la El pe toţi bolnavii.
36Şi-L rugau ca ei să se atingă doar de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau, se vindecau.