Lc 01:54
Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,
Ir 31
(continuare) a
1
În vremea aceea – zice Domnul –
Eu voi fi Dumnezeul neamului lui Israel,
iar ei Îmi vor fi Mie popor.
2
Aşa grăit-a Domnul:
Era încă viu b când l-am găsit în pustie
laolaltă cu cei ucişi de sabie:
– Duceţi-vă şi nu-l nimiciţi pe Israel!
3
Domnul de departe i S'a arătat:
Cu iubire veşnică te-am iubit,
de-aceea te-am atras către'ndurare.
4
Că Eu te voi zidi, iar tu zidită vei fi,
fecioară a lui Israel;
din nou îţi vei lua tamburina
şi vei ieşi cu ceata celor ce merg la dans.
5
Sădiţi vii pe munţii Samariei, c
sădiţi şi lăudaţi!
6
Fiindcă-i o zi când paznicii de pe muntele lui Efraim d
vor face chemare:
«Sculaţi-vă şi suiţi-vă în Sion
la Domnul Dumnezeul vostru!».
7
Că aşa grăieşte Domnul către Iacob:
Veseliţi-vă şi nechezaţi peste coama neamurilor!;
faceţi vestire şi lăudaţi! Ziceţi:
«Domnul Şi-a mântuit poporul,
rămăşiţa lui Israel!».
8
Iată, Eu îi aduc de la miazănoapte;
de la marginea pământului îi voi aduna
la sărbătoarea Paştilor e;
şi [poporul] va naşte mulţime de copii
şi ei se vor întoarce aici.
9
Cu plângere au plecat,
cu mângâiere îi voi aduce îndărăt,
pe curgeri de ape făcându-i să-şi afle calea cea dreaptă
în care nu se vor rătăci;
căci Tată M'am făcut Eu lui Israel,
iar Efraim este întâiul-Meu-născut.
10
Auziţi, voi, neamuri, cuvintele Domnului
şi vestiţi-le la insulele cele de departe f! Ziceţi:
«Cel ce l-a risipit pe Israel, Acela îl va şi aduna
şi-l va păzi precum păstorul turma.
11
Că Domnul l-a mântuit pe Iacob;
El l-a scăpat din mâna celor mai tari decât el.
Şi ei vor veni
şi'n muntele Sionului se vor veseli.
12
Şi vor veni la bunătăţile Domnului,
la pământul grâului şi al vinului
şi al poamelor şi al vitelor şi al oilor;
şi fi-va sufletul lor ca un pom roditor,
iar ei nu vor mai flămânzi.
13
Atunci fecioarele se vor bucura în adunare de tineri
şi se vor bucura bătrânii;
plânsul lor în bucurie îl voi preschimba
şi veseli îi voi face.
14
Voi lărgi sufletul preoţilor, fiii lui Levi,
şi cu vin îl voi înveseli
şi poporul se va sătura de bunătăţile Mele».
15
Aşa zice Domnul: Glas în Rama s'a auzit,
plângere şi tânguire şi jale:
Rahela nu vrea să-şi înceteze plânsul pentru copiii ei,
fiindcă nu mai sunt. g
16
Aşa zice Domnul:
Să înceteze glasul tău din plâns h
şi ochii tăi din lacrimile tale;
că pentru lucrarea ta e o răsplată
şi ei se vor întoarce din ţara duşmanilor.
17
Statornic [aşezământ va fi] pentru copiii tăi.
18
L-am auzit pe Efraim tânguindu-se:
«Tu m'ai pedepsit, eu am fost pedepsit,
eu ca un viţel nu m'am învăţat:
întoarce-mă şi mă voi întoarce,
că Tu eşti Domnul, Dumnezeul meu.
19
Că după robia mea m'am pocăit;
şi după ce am cunoscut,
am suspinat pentru zilele ruşinii
şi Ţi-am arătat că din tinereţile mele primit-am ocară i».
20
Efraim e fiu iubit,
copil plăcut Îmi este Mie,
că de dragul cuvintelor Mele care sunt într'însul
Îmi voi aduce pururi aminte de el;
iată de ce M'am grăbit spre el:
mila Mea va fi de-a pururi asupră-i – zice Domnul.
21
Găteşte-te, Sioane!
Răzbună-te:
Pune-ţi inima pe umeri j şi vezi-ţi căile!
Întoarce-te, fecioară a lui Israel,
pe calea pe care te-ai dus!;
plângând întoarce-te la cetăţile tale!
22
Până când îţi vei întoarce pasul,
tu, fiică lipsită de cinste?
Că Domnul a făcut ocrotire pentru răsaduri noi k;
sub ocrotire vor umbla oamenii prin preajmă. l
23
Că aşa grăit-a Domnul:
Ei încă vor mai grăi cuvântul acesta în ţara lui Iuda
şi'n cetăţile din ea
atunci când Eu voi întoarce robimea:
«Binecuvântat fie Domnul
în sfântul Său munte al dreptăţii!».
24
Şi fi-vor locuitori în cetăţile lui Iuda
şi'n toată ţara lui, laolaltă cu gospodarul
şi cu cel ce-şi poartă turma.
25
Că tot sufletul însetat l-am adăpat pân'la beţie
şi tot sufletul flămând l-am săturat“.
26
De aceea m'am sculat şi am privit
şi somnul dulce mi s'a făcut. m
27„De aceea, iată, vin zile – zice Domnul – când Eu voi semăna casa lui Israel şi casa lui Iuda cu sămânţă de om şi cu sămânţă de dobitoc. n
28Şi va fi că aşa cum am vegheat asupra lor spre a dărâma şi spre a necăji, tot astfel voi veghea asupră-le spre a zidi şi spre a sădi – zice Domnul.
29
În zilele acelea nu vor mai zice:
«Părinţii au mâncat aguridă
şi copiilor li s'au strepezit dinţii», o
30ci fiecare va muri în propriul său păcat; şi dinţii celui ce a mâncat aguridă, aceia se vor strepezi.
31Iată, vin zile – zice Domnul – când voi face un nou legământ, p cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda;
32nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că ei n'au rămas în legământul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul.
33Că acesta este legământul Meu pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile – zice Domnul: pune-voi legile Mele în cugetul lor şi'n inima lor le voi scrie şi le voi fi lor Dumnezeu şi ei Îmi vor fi Mie popor.
34Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», fiindcă toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic al lor pân' la cel mai mare; că milostiv voi fi cu nedreptăţile lor, iar de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce-aminte.
35
Chiar dacă cerul s'ar înălţa mai sus
– zice Domnul –
şi chiar dacă adâncul pământului s'ar cufunda mai jos,
36
Eu nu voi mai izgoni neamul lui Israel
– zice Domnul –
pentru toate câte ei au făcut.
37
Aşa grăieşte Domnul,
Cel ce a făcut soarele spre luminarea zilei,
luna şi stelele spre luminarea nopţii
şi vuiet în mare ca să-i vuiască valurile
– Domnul Atotţiitorul e numele Său:
38
Dacă legile acestea vor înceta de dinaintea Mea
– zice Domnul –,
atunci şi neamul lui Israel va înceta pe totdeauna
să mai fie neam înaintea Mea.
39Iată, vin zile – zice Domnul – când Domnului I se va zidi cetate de la turnul Hananeel r până la Poarta Colţului. Şi funia de măsurat pământul va înainta drept înainte până la dealurile Gareb; şi de jur-împrejur va fi împrejmuită cu un zid de pietre alese.
40Şi tot Asaremotul dinspre pârâul Cedrilor până'n colţul dinspre răsărit al Porţii Cailor va fi sfinţire Domnului; prăbuşire nu va mai fi, şi niciodată nimicire“.