Lc 01:46
Şi a zis Maria h:
„Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,
Avc 3
CAPITOLUL 3
Psalmodia profetului Avacum.
1Rugăciunea profetului Avacum, cu cântec de strune a:
2
Doamne, auzit-am auzul Tău şi m'am temut,
înţeles-am lucrurile Tale şi m'am înspăimântat.
În mijlocul a două făpturi vii Te vei cunoaşte,
cunoscut vei fi când anii se vor apropia,
când va veni vremea Te vei arăta;
când sufletul meu se va tulbura,
Tu întru mânie Îţi vei aminti de milă b.
3
Dumnezeu va veni din Teman c
şi Cel-Sfânt, din muntele cel cu umbra deasă.

      Popas
Laudele Lui acoperit-au cerurile
şi de lauda Lui este plin pământul.
4
Şi strălucirea Lui va fi ca lumina;
putere d se află'n mâinile Lui
şi a făcut iubirea puternică a tăriei Lui.
5
Cuvânt va merge înaintea feţei Sale,
urmele Sale vor ieşi în câmp;
6
El S'a oprit, pământul s'a clătinat,
El a privit, şi neamurile s'au topit,
munţii'ntru silă s'au zdruncinat
şi veşnicele dealuri s'au topit
sub veşnicele Lui călătorii.
7
În tulburare am văzut
corturile Etiopienilor;
locaşurile din ţinutul Madian,
şi ele se vor spăimânta.
8
O, Doamne,
în râuri oare Tu Te-ai mâniat?
în râuri oare Ţi-ai aprins urgia?
în mare Te-ai pornit să iei cu-asalt?
Că Tu pe caii Tăi ai călărit
şi mântuire-i călăria ta.
9
Cu vrere arcul Ţi-l vei încorda
cu faţa către sceptre, zice Domnul.
      Popas
Ţinutul râurilor fi-va sfâşiat.
10
Popoarele Te vor vedea
şi fi-vor în durere;
în risipire apele curgerilor Lui.
Adâncul vocea lui şi-a ridicat-o:
înaltul nălucirilor din el.
11
Soarele s'a ridicat
şi luna a rămas în rânduiala ei;
săgeţile Tale vor merge'n lumină,
în lucirea fulgerului armelor Tale.
12
Cu înfricoşare vei împuţina pământul
şi'ntru mânie vei surpa neamurile.
13
Ieşit-ai pentru mântuirea poporului Tău,
ca să-l mântuieşti pe unsul Tău.
Moarte-ai pus pe capetele nelegiuiţilor,
pân' la grumaz le-ai ridicat lanţurile.
      Popas
14
Tăiat-ai întru uimire capetele celor puternici,
întru aceasta se vor cutremura;
zăbalele şi le vor rupe
ca săracul care mănâncă pe furiş.
15
Şi Ţi-ai făcut caii să intre în mare,
tulburând ape multe.
16
Am privegheat, şi inima mi s'a înspăimântat
de glasul rugăciunii buzelor mele;
cutremur mi-a intrat în oase
şi'ntru mine mi s'a tulburat felul de a fi;
în ziua necazului mă voi odihni,
ca să mă urc la poporul înstrăinării mele e.
17
Că smochinul nu va rodi
şi roade nu vor fi în vii;
truda măslinului va fi înşelare,
câmpurile hrană nu vor da;
oile şi-au părăsit păşunea,
boi lângă iesle nu mai sunt.
18
Dar eu întru Domnul mă voi bucura,
de Dumnezeu, Mântuitorul meu, mă voi veseli.
19
Domnul Dumnezeu e puterea mea
şi-mi va întări paşii s'ajungă la'mplinire f.
El mă urcă deasupra înălţimilor g,
ca eu să biruiesc întru cântarea Lui h.