Lc 01:45
Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“.
Lc 1
Adresare introductivă. Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul. Bunavestire. Maria la Elisabeta; cântarea Mariei. Naşterea lui Ioan Botezătorul.
1Pentru că mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor ce s'au adeverit printre noi,
2aşa cum ni le-au predat cei care dintru'nceput le-au văzut şi au fost slujitori ai Cuvântului,
3tot astfel şi eu, după ce pe toate le-am urmărit de la'nceput cu de-amănuntul a, m'am gândit că e bine să ţi le scriu pe rând, Preaputernice Teofile b,
4pentru ca tu să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
5Fost-a în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia; iar femeia lui era din fiicele lui Aaron c şi numele ei era Elisabeta.
6Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
7Şi nu aveau copii, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
8Şi a fost că pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu în rândul cetei sale,
9după rânduiala preoţiei i-au ieşit sorţii să intre în templul Domnului şi să tămâieze.
10Iar la ceasul tămâierii toată mulţimea poporului era afară, rugându-se.
11Şi îngerul Domnului i s'a arătat stând de-a dreapta altarului tămâierii.
12Şi, văzându-l, Zaharia s'a tulburat şi frică a căzut peste el.
13Iar îngerul i-a grăit: „Nu te teme, Zaharia, fiindcă rugăciunea ţi-a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.
14Şi-ţi va fi el bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15Că mare va fi el înaintea Domnului; nici vin şi nici băutură tare nu va bea, şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duh Sfânt;
16şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor;
17şi Lui Îi va merge el înainte cu duhul şi cu puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să-i gătească Domnului popor pregătit“.
18Şi a zis Zaharia către înger: „După ce voi cunoaşte aceasta? Că eu sunt bătrân, iar femeia mea, înaintată în zilele ei“.
19Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Eu sunt Gavriil, cel ce stă în faţa lui Dumnezeu. Şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
20Şi pentru că n'ai crezut în cuvintele mele, care se vor plini la vremea lor, iată vei fi mut şi nu vei putea vorbi până'n ziua când vor fi acestea“.
21Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
22Şi când a ieşit, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că vedenie a văzut în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
23Şi când s'au împlinit zilele slujirii lui, s'a dus la casa sa.
24Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit; şi vreme de cinci luni s'a tăinuit, zicându-şi:
25„Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să-mi ridice ocara de printre oameni“ d.
26Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu îngerul Gavriil într'o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
27la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
28Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!“
29Iar ea, văzându-l, s'a tulburat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce fel de închinare e poate fi aceasta?...“.
30Şi îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu.
31Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.
32Acesta mare va fi şi Fiul Celui-Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său,
33şi va împărăţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit“.
34Şi a zis Maria către înger: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?“
35Şi răspunzând îngerul, i-a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui-Preaînalt te va umbri f; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema.
36Şi iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei, şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
37Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.
38Iar Maria a zis: „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!“ Şi îngerul a plecat de la dânsa.
39Şi în zilele acelea, sculându-se Maria, s'a dus în grabă în ţinutul muntos, într'o cetate a lui Iuda g,
40şi a intrat în casa lui Zaharia şi i s'a închinat Elisabetei.
41Iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei şi s'a umplut Elisabeta de Duh Sfânt,
42şi a strigat cu glas mare şi a zis: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43Şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?
44Că iată, de cum a ajuns glasul închinării tale la urechile mele, săltat-a pruncul de bucurie în pântecele meu.
45Şi fericită este aceea care a crezut că se vor plini cele spuse ei de la Domnul“.
46Şi a zis Maria h:
„Măreşte, suflete al meu, pe Domnul,
47
şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
48
că El a căutat spre smerenia roabei Sale;
că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile;
49
că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui
50
şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
51
Făcut-a faptă tare cu braţul Său,
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor;
52
coborât-a pe cei puternici de pe tronuri
şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
53
pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi,
iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.
54
Sprijinit-a pe Israel, sluga Sa, ca să-I pomenească mila,
55
aşa cum le-a grăit părinţilor noştri,
lui Avraam şi seminţiei lui până'n veac“.
56Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s'a întors la casa ei.
57Iar Elisabetei i s'a împlinit vremea să nască şi a născut un fiu.
58Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul Şi-a mărit mila faţă de ea; şi cu ea se bucurau împreună.
59Şi a fost că în ziua a opta au venit să-l taie'mprejur pe prunc; şi voiau să-l numească Zaharia, cu numele tatălui său.
60Şi răspunzând, mama sa a zis: „Nu!; ci Ioan se va chema“.
61Şi au zis către ea: „În rudenia ta nu e nimeni care să se cheme cu numele acesta...“.
62Şi i-au făcut semn tatălui său, cum ar vrea el să fie numit.
63Şi cerând o tăbliţă, el a scris: „Numele lui este Ioan“. Şi toţi s'au mirat.
64Şi îndată gura şi limba i s'au deschis; şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
65Şi frică i-a cuprins pe toţi vecinii lor; şi despre lucrurile acestea s'a vorbit în tot ţinutul muntos al Iudeii.
66Şi toţi cei ce le-au auzit le puneau în inima lor, zicând: „Ce va fi oare copilul acesta?“... Că şi mâna Domnului era cu el.
67Şi Zaharia, tatăl său, s'a umplut de Duh Sfânt şi a profeţit, zicând:
68
„Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel,
că Şi-a cercetat poporul şi l-a răscumpărat;
69
şi putere mântuitoare ne-a ridicat
din casa lui David, sluga Sa,
70
aşa cum a grăit
prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac,
71
mântuire de vrăjmaşii noştri
şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc,
72
să facă milă cu părinţii noştri
şi să-Şi amintească de legământul Său cel sfânt,
73
de jurământul cu care i S'a jurat lui
Avraam, părintele nostru;
74
fiind noi astfel izbăviţi din mâna vrăjmaşilor,
să ne dea nouă ca, fără frică,
75
în faţa Lui să-I slujim în sfinţenie şi'n dreptate
în toate zilele vieţii noastre.
76
Iar tu, pruncule,
profet al Celui-Preaînalt te vei chema,
că vei merge înaintea feţei Domnului ca să-I găteşti căile,
77
să-i dai poporului Său cunoştinţa mântuirii
întru iertarea păcatelor lor,
78
prin milostivirea milei Dumnezeului nostru,
cu care Răsăritul-cel-de-Sus ne-a cercetat.
79
Ca să-i lumineze pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii
şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii“.
80Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.