Lc 01:37
Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă“.
Iov 42
CAPITOLUL 42
Al doilea răspuns al lui Iov. Epilog.
1Şi răspunzând Iov, a zis către Domnul:
2
„Eu ştiu că Tu poţi totul
  şi că nimic nu-Ţi este, de vrei, cu neputinţă.
3
Căci cine oare-ascunde de Tine ce-are'n gând
  şi, tăinuind cuvinte, le-ascunde şi de Tine?
  Cine-mi va spune mie ceva ce n'am ştiut,
  necunoscute lucruri şi mari şi minunate?
4
Ascultă-mă Tu, Doamne, ca să grăiesc şi eu;
  eu să Te'ntreb pe Tine, iar Tu să mă înveţi.
5
Te auzeam'nainte cu-auzul, şi atât;
  dar astăzi şi cu ochiul vederii Te-am văzut.
6
De-aceea eu pe mine m'acopăr cu dispreţ,
  eu, care'n mine însumi pământ sunt şi ţărână.“
7Şi a fost că după ce Domnul a rostit aceste cuvinte toate către Iov, i-a grăit lui Elifaz din Teman: „Tu şi cei doi prieteni ai tăi aţi greşit, fiindcă'n ochii Mei n'aţi grăit nimic din adevărurile pe care le-a vorbit robul Meu, Iov.
8Şi acum, luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu, Iov, iar el le va aduce jertfă pentru voi; şi robul Meu, Iov, se va ruga pentru voi; că dacă Eu n'aş căta la faţa lui şi dacă nu de dragul lui aş face-o, atunci v'aş fi nimicit, deoarece n'aţi grăit întru adevăr asupra lui Iov, robul Meu“.
9Aşa că Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah s'au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul; şi [Domnul], de dragul lui Iov, le-a iertat păcatul.
10Iar Domnul Şi l-a alăturat pe Iov; iar dacă şi el s'a rugat pentru prietenii săi, [Domnul] le-a iertat păcatul. a Şi Domnul i-a dat lui Iov îndoit decât avusese el mai înainte, de două ori mai mult.
11Iar fraţii lui toţi şi surorile lui au auzit de toate câte i se întâmplaseră şi au venit la el împreună cu toţi ai lui cei de altădată; şi au mâncat şi au băut şi l-au alinat şi s'au mirat de toate câte adusese Domnul asupră-i; şi i-a dat fiecare câte o mieluşea şi câte o bucată de aur de patru drahme, nepecetluit.
12Şi Dumnezeu a binecuvântat pe cele din urmă ale lui Iov mai mult decât pe cele dintâi; vitele lui erau: paisprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine.
13Şi i s'au născut şapte fii şi trei fiice.
14Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Cheţia, iar celei de a treia, Cheren-Hapuc.
15Nu se găseau sub cer femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, iar tatăl lor le-a făcut părtaşe la moştenire, alături de fraţii lor.
16Iar după încercarea aceea a mai trăit Iov o sută şaptezeci de ani; de toţi, anii săi au fost două sute patruzeci şi opt. Şi i-a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam.
17Şi Iov a murit bătrân şi încărcat de zile b. Şi este scris că iarăşi se va ridica împreună cu aceia pe care Domnul îi va învia.