Lc 01:31
Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.
Ga 4
Robi şi fii (continuare). O alegorie: Agar şi Sarra.
1Dar o spun: câtă vreme moştenitorul este copil, el întru nimic nu se deosebeşte de rob, deşi e stăpân peste toate,
2ci este sub epitropi şi iconomi până la vremea rânduită de tatăl său.
3Tot aşa şi noi: când eram copii, robiţi eram sub stihiile lumii a;
4dar când a venit plinirea vremii b, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege,
5ca pe cei de sub lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
6Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu L-a trimis în inimile noastre pe Duhul Fiului Său care strigă: Avva, Părinte c!
7În felul acesta, tu nu mai eşti rob, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8Atunci însă, când voi nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce prin firea lor nu sunt dumnezei;
9dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu – sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu –, cum de vă întoarceţi din nou la stihiile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi vreţi să le slujiţi ca mai'nainte?:
10ţineţi zile şi luni şi anotimpuri şi ani!...
11Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit la voi în zadar.
12Vă rog, fraţilor, fiţi aşa cum sunt eu, fiindcă şi eu am fost aşa cum sunteţi voi. Nu mi-aţi greşit cu nimic.
13Dar voi ştiţi că din pricina unei slăbiciuni a trupului d v'am binevestit vouă întâia oară,
14şi voi nu mi-aţi dispreţuit încercarea care era în trupul meu, nici nu v'aţi scârbit, ci m'aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de-ar fi fost cu putinţă, v'aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie.
16Am ajuns deci vrăjmaşul vostru pentru aceea că v'am spus adevărul?
17Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă de mine ca să-i râvniţi pe ei.
18Bine este însă ca binele să-l râvniţi întotdeauna, şi nu numai atunci când sunt eu de faţă la voi.
19O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi!
20Aş vrea acum să fiu la voi şi să-mi schimb felul de a vorbi e, că nu mai ştiu cum să vă iau!
21Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub lege: nu auziţi legea?
22Căci scris este că Avraam a avut doi fii: unul dintr'o femeie roabă şi altul din femeia liberă f;
23dar cel din femeia roabă s'a născut după trup, iar cel din femeia liberă s'a născut prin făgăduinţă.
24Acestea sunt spuse ca alegorie g; căci aceste femei sunt două testamente: unul e cel din muntele Sinai, care naşte spre robie şi care este Agar
25– căci Agar este muntele Sinai în Arabia h – şi-i corespunde Ierusalimului de-acum, care este rob împreună cu copiii lui;
26dar Ierusalimul-cel-de-sus e liber, cel ce este mama noastră.
27Căci scris este: Veseleşte-te, tu, cea stearpă, tu, care nu naşti! Izbucneşte şi strigă, tu, care nu ai durerile naşterii: că mulţi sunt copiii celei părăsite, mai mulţi decât ai celei care are bărbat.
28Iar noi, fraţilor, potrivit lui Isaac suntem fii ai făgăduinţei.
29Dar precum atunci cel ce se născuse după trup îl prigonea pe cel ce se născuse după Duh, tot aşa şi acum.
30Dar ce zice Scriptura?: Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moşteni împreună cu fiul celei libere.
31Astfel că noi, fraţilor, nu suntem copii ai roabei, ci ai celei libere.