Lc 01:31
Şi iată'n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus.
Is 7
Isaia prevesteşte naşterea Mântuitorului din fecioară.
1Şi a fost că'n zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, s'a ridicat Raţon, regele Aramului, ca împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, să lovească Ierusalimul, dar n'au izbutit să-l biruie.
2Şi'n casa lui David s'a adus o veste care spunea: „Aram a ţinut un sfat de taină cu Efraim...“. Atunci sufletul i s'a uluit – şi sufletul poporului său – aşa cum un copac în pădure se clatină de vânt.
3Şi a zis Domnul către Isaia: „Ieşi în întâmpinarea lui Ahaz, tu şi fiul tău Iaşub, cel ce a rămas, la iezerul din drumul de sus al ţarinii nălbitorului. a
4Şi să-i zici: – Ai grijă să nu vorbeşti şi nu te teme, nici să-ţi tremure inima din pricina acestor doi tăciuni care fumegă; fiindcă atunci când Îmi va trece mânia cea iute, Eu iarăşi voi vindeca.
5Cât despre fiul lui Aram şi fiul lui Remalia, de vreme ce ei s'au sfătuit în rău, zicând:
6– Ne vom ridica împotriva Iudeii şi, după ce vom vorbi cu ei, îi vom întoarce de partea noastră, iar peste ea îl vom pune rege pe fiul lui Tabeel...,
7
aşa zice Domnul Atotţiitorul:
– Sfatul acesta nu va dura, şi nici măcar va fi;
8
ci capul lui Aram e Damascul şi capul Damascului e Reţin;
încă şaizeci şi cinci de ani, şi regatul lui Efraim va înceta să mai fie popor.
9
Iar capul lui Efraim e Somoron b şi capul lui Somoron e fiul lui Remalia;
dar dacă nu credeţi, nici că veţi fi în stare să înţelegeţi“.
10
Şi Domnul i-a mai grăit lui Ahaz, zicând:
11
„Cere pentru tine un semn de la Domnul Dumnezeul tău,
în adânc sau în înălţime!“
12
Şi a zis Ahaz: „Nu voi cere, nici Îl voi ispiti pe Domnul!“
13
Iar el [Isaia] a zis:
„Ascultă acum, tu, casa lui David:
Nu vă ajunge că staţi de capul oamenilor?
Staţi acum şi de capul lui Dumnezeu?
14
Pentru aceasta, Domnul Însuşi vă va da un semn:
Iată, fecioara c va purta în pântece d
şi va naşte fiu
şi-L vor chema cu numele de Emanuel e.
15
Unt şi miere va mânca,
înainte de a şti: fie să osebească răul, fie să aleagă binele. f
16
Că mai înainte de a cunoaşte Pruncul binele sau răul,
El dă răul la o parte şi alege binele g,
iar pământul din pricina căruia cei doi regi îţi insuflă teamă va fi părăsit.
17
Ci va aduce Dumnezeu
peste tine şi peste poporul tău şi peste casa tatălui tău
zile cum niciodată n'au mai venit
din ziua în care Efraim s'a'ndepărtat de Iuda – regele Asirienilor“. h
18
Şi va fi că'n ziua aceea
Domnul va şuiera spre muştele care stăpânesc o parte a râului Egiptului i
şi spre albina ce se află în ţara Asirienilor.
19
Şi toate vor năvăli şi se vor aşeza
în văile ţării şi'n vizuinile stâncilor şi'n peşteri
şi'n tot ce e surpătură şi scorbură.
20
Şi'n ziua aceea
Domnul va rade – cu briciul închiriat
în părţile de dincolo de râul regelui Asirienilor
– capul şi perii picioarelor,
ba încă şi barba o va lua. j
21
Şi va fi că'n ziua aceea va creşte omul o junincă şi două oi;
22
şi va fi că din belşugul lor de lapte,
tot cel rămas pe pământ se va hrăni cu unt şi miere.
23
Şi va fi că'n ziua aceea
tot locul unde vor fi o mie de viţe [preţuind] o mie de sicli de argint
va deveni ţelină şi spini.
24
Acolo se va intra cu arcul şi săgeata,
căci ţelină şi spini va fi tot pământul.
25
Şi fiece munte va fi cu deadinsul arat,
şi frică acolo nu va veni;
că din ţelină şi din spini va fi păşune pentru turme
şi loc pentru pasul boului. k