Lc 01:06
Şi amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
Ps 118
PSALMUL 118 a
Aliluia.
1Fericiţi cei fără prihană în cale,
cei ce umblă în legea Domnului!
2Fericiţi cei ce caută să-I afle mărturiile b;
cu toată inima Îl vor căuta.
3Fiindcă cei ce lucrează fărădelegea
n'au umblat în căile Sale.
4Tu eşti Cel ce poruncile Tale le-ai poruncit
pentru ca noi să le păzim foarte.
5O, de s'ar face căile mele drepte
spre paza dreptăţilor Tale!
6Atunci de-abia nu mă voi ruşina,
când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7Ţie mă voi mărturisi, Doamne, întru deschiderea inimii c
când voi fi învăţat judecăţile dreptăţii Tale.
8Îndreptările d Tale le voi păzi,
Nu mă părăsi în cele din urmă!

9Prin ce îşi va îndrepta un tânăr calea sa?:
prin păzirea cuvintelor Tale.
10Eu cu toată inima Te-am căutat,
să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11Cuvintele Tale mi le-am ascuns în inimă,
ca nu cumva să păcătuiesc faţă de Tine.
12Binecuvântat eşti, Doamne,
învaţă-mă îndreptările Tale.
13Cu buzele mele am vestit
toate judecăţile gurii Tale.
14În calea mărturiilor Tale m'am desfătat
tot atât de mult cât în toată bogăţia.
15La poruncile Tale voi gândi
şi căile Tale le voi înţelege;
16la îndreptările Tale voi cugeta,
cuvintele Tale nu le voi da uitării.
17Dă-i răsplată robului Tău e,
viază-mă f şi-Ţi voi păzi cuvintele.
18Ia-mi vălul de pe ochi
şi voi înţelege minunatele lucruri din legea Ta.
19Străin sunt eu pe pământ,
poruncile Tale nu mi le ascunde.
20Sufletul meu de-a pururi a tânjit
să dorească judecăţile Tale g.
21Tu i-ai certat pe cei mândri;
blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22Despresoară-mă de ocară şi defăimare,
că mărturiile Tale le-am păzit;
23fiindcă mai-marii şezut-au şi grăiau împotrivă-mi,
dar robul Tău cugeta la îndreptările Tale;
24fiindcă mărturiile Tale sunt cugetarea mea
şi îndreptările Tale sunt sfetnicii mei.

25Sufletul mi s'a lipit de pământ h;
viază-mă, după cuvântul Tău.
26Eu mi-am vestit căile, Tu m'ai auzit,
învaţă-mă îndreptările Tale.
27Fă-mă să înţeleg calea îndreptărilor Tale
şi la minunile Tale voi cugeta.
28Sufletul meu a dormitat de mâhnire,
întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29Calea nedreptăţii îndepărteaz-o de mine
şi cu legea Ta miluieşte-mă.
30Eu calea adevărului am ales-o,
judecăţile Tale nu le-am uitat.
31De mărturiile Tale, Doamne, m'am lipit,
Tu fă-mă să nu-mi fie ruşine.
32Pe calea poruncilor Tale am alergat
când Tu inima mi-ai lărgit-o.

33Lege pune-mi, Doamne, calea îndreptărilor Tale,
şi ne'ncetat o voi păzi.
34Dă-mi mie pricepere şi voi căuta să aflu legea Ta
şi cu toată inima mea o voi păzi.
35Îndrumează-mă pe cărarea poruncilor Tale,
că aceasta-i ceea ce mi-am vrut.
36Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale i,
iar nu spre lăcomie.
37Întoarce-mi ochii, ca să nu văd deşertăciunea;
în calea Ta viază-mă.
38Pune-i robului Tău în faţă cuvântul Tău
întru teama de Tine.
39Îndepărtează-mi ocara de care m'am temut,
căci bune sunt judecăţile Tale.
40Iată, am tânjit după poruncile Tale,
viază-mă întru dreptatea Ta.

41Să vină peste mine mila Ta, Doamne,
mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42şi cuvânt le voi răspunde celor ce mă ocărăsc
că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43Din gura mea să nu iei nicicum cuvântul adevărului,
că în judecăţile Tale am nădăjduit î.
44Şi legea Ta o voi păzi de-a pururi,
în veac şi în veacul veacului.
45În largul meu am umblat
căutând să-Ţi aflu poruncile.
46În faţa regilor am vorbit despre mărturiile Tale
şi nu m'am ruşinat.
47Şi la poruncile Tale am cugetat,
că le-am iubit foarte.
48Mâinile mi le-am ridicat spre poruncile Tale pe care le-am iubit
şi spre îndreptările Tale gândul mi l-am aşternut.

49Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău către robul Tău,
întru care m'ai făcut să nădăjduiesc.
50Aceasta m'a mângâiat întru smerenia mea,
că rostirea Ta m'a păzit în viaţă.
51Cei mândri s'au nelegiuit peste măsură,
dar eu de la legea Ta nu m'am abătut.
52Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele de demult, Doamne,
şi m'am alinat.
53Mâhnire m'a cuprins din pricina păcătoşilor
care părăsesc legea Ta.
54Îndreptările Tale erau cântecele mele j
în locu'n care pribegeam.
55Noaptea mi-am adus aminte de numele Tău, Doamne,
şi legea Ta am păzit-o.
56Aceasta s'a petrecut cu mine,
că am căutat să aflu îndreptările Tale.

57Tu eşti partea mea, Doamne k,
eu am zis că se cade să-Ţi păzesc legea.
58Feţei Tale m'am rugat cu toată inima mea,
miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59La căile Tale am cugetat,
picioarele mi le-am întors la mărturiile Tale.
60Gata m'am făcut, şi nu m'am tulburat
că trebuie să-Ţi păzesc poruncile.
61Funiile păcătoşilor s'au încâlcit împrejuru-mi,
dar eu legea Ta n'am uitat-o.
62La miezul nopţii m'am sculat ca să-Ţi aduc laudă l
pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63Părtaş le sunt tuturor celor ce se tem de Tine
şi poruncile Tale le păzesc.
64De mila Ta, Doamne, este plin pământul,
învaţă-mă îndreptările Tale.

65Bunătate ai făcut cu robul Tău,
Doamne, după cuvântul Tău.
66Bunătate şi rânduială şi cunoaştere învaţă-mă,
că în poruncile Tale am crezut m.
67Mai înainte de a fi fost umilit, am păcătuit;
de aceea Ţi-am păzit cuvântul.
68Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta
învaţă-mă îndreptările Tale.
69Nedreptatea celor mândri s'a înmulţit împotrivă-mi,
dar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70Inima lor s'a închegat ca laptele,
dar eu întru legea Ta am cugetat.
71Bine-mi este mie că m'ai smerit,
ca să pot învăţa îndreptările Tale n.
72Bună-mi este mie legea gurii Tale,
mai mult decât mii de aur şi argint.

73Mâinile Tale m'au făcut şi m'au zidit o,
înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa poruncile Tale.
74Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli,
că eu în cuvintele Tale am nădăjduit.
75Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale
şi că întru adevăr m'ai smerit.
76Facă-se dar ca mila Ta să-mi fie mângâiere,
după spusa Ta p către robul Tău.
77Să vină îndurările Tale peste mine şi voi trăi,
că legea Ta e cugetarea mea.
78Să se ruşineze cei mândri, că'ntru nedreptate m'au nedreptăţit,
eu însă la poruncile Tale voi cugeta.
79Întoarcă-se la mine cei ce se tem de Tine
şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80Neprihănită să-mi fie inima întru îndreptările Tale,
ca nu cumva să fiu ruşinat.

81Sufletul mi se topeşte de dorul mântuirii Tale q;
în cuvântul Tău am nădăjduit.
82Ochii mi s'au sleit de dorul cuvântului Tău,
zicând: „Când mă vei alina?“
83Că m'am făcut ca un burduf de piele'n brumă r,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84Câte sunt zilele robului Tău?;
când vei face pentru mine judecată asupra celor ce mă prigonesc?
85Nelegiuiţii mi-au spus o puzderie de vorbe,
dar ele nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86Toate poruncile Tale sunt adevăr;
pe nedrept m'au prigonit, ajută-mă!
87Puţin a fost de nu m'au terminat la pământ,
dar eu nu Ţi-am părăsit poruncile.
88După mila Ta viază-mă
şi voi păzi mărturiile gurii Tale.
89În veşnicie, Doamne,
Cuvântul Tău rămâne în cer s.
90În neam şi în neam e adevărul Tău;
Tu ai întemeiat pământul, şi el rămâne.
91Prin rânduiala Ta rămâne ziua,
că toate lucrurile sunt Ţie slujitoare.
92Dacă legea Ta nu mi-ar fi fost mie cugetare,
atunci aş fi pierit în umilinţa mea.
93În veac nu voi uita îndreptările Tale,
că într'însele m'ai viat, Doamne ş.
94Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă,
că îndreptările Tale le-am căutat.
95Păcătoşii m'au aşteptat să mă dea pierzării,
dar eu am înţeles mărturiile Tale.
96Oricărei desăvârşiri eu i-am văzut hotarul,
porunca Ta hotărnicie n'are t.

97O, legea Ta cât am iubit-o, Doamne!;
ea e gândul meu de-a lungu'ntregii zile.
98Tu pe deasupra duşmanilor mei m'ai înţelepţit cu poruncile Tale ţ,
că ele ale mele sunt în veac.
99Pe deasupra tuturor dascălilor mei am câştigat pricepere,
că mărturiile Tale sunt cugetarea mea.
100Pe deasupra bătrânilor mei am dobândit pricepere,
că poruncile Tale le-am căutat.
101Din toată calea cea rea mi-am oprit picioarele,
ca să pot eu păzi cuvintele Tale.
102De la judecăţile Tale nu m'am abătut,
că Tu mi-ai pus o lege.
103Cât sunt de dulci cuvintele Tale în cerul gurii mele!,
mai dulci sunt decât mierea'n gura mea.
104Din poruncile Tale mi-am dobândit pricepere,
de aceea urât-am toată calea nedreptăţii.

105Făclie picioarelor mele este legea Ta,
şi lumină cărărilor mele u.
106Juratu-m'am şi am hotărât
să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107Umilit am fost peste măsură;
viază-mă, Doamne, după cuvântul Tău.
108Prinoasele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le, Doamne,
şi învaţă-mă judecăţile Tale.
109Sufletul meu e de-a pururi în mâinile Tale
şi legea Ta n'am uitat-o.
110Păcătoşii mi-au întins o cursă,
dar eu de poruncile Tale nu m'am rătăcit.
111Mărturiile Tale le-am moştenit pe veci,
că ele sunt bucuria inimii mele.
112Inima mi-am plecat-o spre săvârşirea îndreptărilor Tale,
pentru ca'n veci să-mi fie răsplătire.
113Pe călcătorii de lege i-am urât,
dar legea Ta am iubit-o.
114Ajutorul meu şi ocrotitorul meu Tu eşti,
în cuvântul Tău am nădăjduit.
115Îndepărtaţi-vă de mine, voi, făcătorii de rele,
şi eu voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116Ocroteşte-mă, după cuvântul Tău, şi viază-mă,
şi de la aşteptarea mea să nu mă'ndepărtezi în ruşine.
117Ajută-mă şi mă voi mântui
şi pururea voi cugeta la îndreptările Tale.
118De nimic i-ai făcut pe toţi cei ce se îndepărtează de la îndreptările Tale,
pentru că nedrept este gândul lor lăuntric v.
119Călcători de lege i-am socotit pe toţi păcătoşii pământului;
de aceea eu pururea am iubit mărturiile Tale.
120Ţintuieşte-mi trupul cu frica de Tine w,
că de judecăţile Tale m'am temut.

121Făcut-am judecată şi dreptate;
nu mă da pe mâna celor ce mă nedreptăţesc.
122Primeşte-l pe robul Tău întru bunătate;
cei mândri să nu mă năpăstuiască x.
123Ochii mi s'au sleit de dorul mântuirii Tale
şi de dorul cuvântului dreptăţii Tale y.
124Fă cu robul Tău după mila Ta
şi învaţă-mă îndreptările Tale.
125Robul Tău sunt eu; dă-mi pricepere
şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126Vremea este a lucra pentru Domnul,
că ei au risipit legea Ta.
127De aceea Ţi-am iubit poruncile
mai mult decât aurul şi topazul.
128De aceea m'am îndreptat spre toate poruncile Tale
şi toată calea cea strâmbă am urât-o.

129Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le-a cercetat z.
130Dezvăluirea a2 cuvintelor Tale va face lumină
şi pricepere le va da pruncilor.
131Eu gura mi-am deschis-o şi duh am tras într'însa,
că după poruncile Tale am tânjit.
132Caută spre mine şi mă miluieşte
după judecata celor ce iubesc numele Tău.
133Paşii mei îndreaptă-i după cuvântul Tău
şi nici o fărădelege să nu mă stăpânească.
134Izbăveşte-mă de năpasta oamenilor
şi voi păzi poruncile Tale.
135Faţa Ta arat-o peste robul Tău
şi învaţă-mă poruncile Tale.
136Din ochii mei curs-au izvoare de apă,
fiindcă eu legea Ta n'am păzit-o.

137Drept eşti, Doamne,
şi drepte sunt judecăţile Tale.
138Mărturiile Tale le-ai poruncit cu'ntreaga dreptate
şi cu'ntreg adevărul.
139Râvna pentru Tine b2 m'a mistuit,
că vrăjmaşii mei au uitat de cuvintele Tale.
140Lămurită'n foc este spusa Ta foarte,
şi robul Tău a iubit-o c2.
141Tânăr sunt eu şi socotit de nimic,
dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142Dreptatea Ta este dreptate în veac
şi adevăr e legea Ta.
143Necazuri şi nevoi au dat peste mine;
poruncile Tale sunt cugetarea mea.
144Drepte sunt în veci mărturiile Tale;
dă-mi Tu pricepere, şi eu voi fi viu.

145Strigat-am din toată inima mea: „Auzi-mă, Doamne!;
îndreptările Tale voi căuta să le aflu“.
146Strigat-am către Tine: „Mântuieşte-mă
şi voi păzi mărturiile Tale!“
147În puterea nopţii d2 m'am sculat şi am strigat,
în cuvintele Tale am nădăjduit.
148Ochii mi s'au trezit înaintea zorilor
ca să cuget la cuvintele Tale.
149Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta;
după judecata Ta viază-mă.
150Cei ce întru fărădelege mă prigonesc s'au apropiat,
dar de legea Ta s'au îndepărtat.
151Aproape eşti Tu, Doamne e2,
şi toate poruncile Tale sunt adevăr.
152Dintru'nceput am cunoscut din mărturiile Tale
că pentru veci le-ai întemeiat.

153Vezi-mi smerenia şi scapă-mă,
că legea Ta n'am uitat-o.
154Judecă-mi pricina şi mă izbăveşte;
de dragul cuvântului Tău viază-mă.
155Departe de păcătoşi e mântuirea,
că ei nu Ţi-au căutat îndreptările.
156Multe sunt îndurările Tale, Doamne;
după judecata Ta viază-mă.
157Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc,
dar eu de la mărturiile Tale nu m'am abătut.
158Mă mistuiam văzându-i pe cei nepricepuţi,
fiindcă spusele Tale nu le-au păzit.
159Iată, vezi că Ţi-am iubit poruncile;
Doamne, întru mila Ta viază-mă.
160Adevăr este începutul cuvintelor Tale
şi toate judecăţile dreptăţii Tale vor dăinui în veci.

161Fără pricină m'au prigonit puternicii zilei f2
şi din pricina cuvintelor Tale inima mi s'a înfricoşat.
162Bucura-mă-voi întru spusele Tale
ca unul ce-a dat peste pradă multă.
163Urât-am nedreptatea şi am dispreţuit-o,
dar legea Ta am iubit-o.
164De şapte ori pe zi Te-am lăudat g2
pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165Pace multă au cei ce iubesc legea Ta
şi cărora nu le e piatră de poticnire h2.
166Mântuirea Ta am aşteptat-o, Doamne,
şi poruncile Tale le-am iubit.
167Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale
şi le-a iubit foarte.
168Păzit-am poruncile şi mărturiile Tale,
că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne,
după spusa Ta dă-mi mie pricepere i2.
170Să intre cererea mea în faţa Ta;
după spusa Ta izbăveşte-mă.
171Buzele mele să reverse laudă
când Tu mă vei învăţa îndreptările Tale.
172Rosti-va limba mea spusele Tale,
fiindcă toate poruncile Tale sunt drepte.
173Fie-mi spre mântuire mâna Ta,
că eu poruncile Tale le-am ales.
174Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne,
şi legea Ta îmi este cugetare.
175Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
şi judecăţile Tale îmi vor ajuta j2.
176Rătăcit-am ca o oaie pierdută;
caută-l pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.