In 17:11
Şi Eu nu mai sunt în lume, dar ei în lume sunt, şi Eu la Tine vin. Părinte Sfinte, întru numele Tău păzeşte-i pe cei pe care Mi i-ai dat, ca ei să fie una, aşa cum suntem Noi.
In 10
Iisus, Păstorul cel bun. Iisus respins de Iudei.
1Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe oareunde, acela este fur şi tâlhar.
2Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor.
3Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui şi el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară.
4Şi când pe toate ale lui le scoate afară, el merge înaintea lor şi oile îl urmează, fiindcă-i cunosc glasul.
5Dar pe un străin ele nu-l urmează, ci fug de el, fiindcă ele nu cunosc glasul străinilor“.
6Această pildă le-a spus-o Iisus, dar ei n'au înţeles ce însemnau cele ce le grăia a.
7A zis deci iarăşi Iisus: „Adevăr, adevăr vă spun: Eu sunt uşa oilor.
8Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, iar oile nu i-au ascultat.
9Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla.
10Furul nu vine decât să fure şi să'njunghie şi să piardă. Eu am venit ca viaţă să aibă, şi din belşug s'o aibă b.
11Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun, sufletul său şi-l pune c pentru oi.
12Dar simbriaşul şi cel ce nu este păstor şi cel ce nu este stăpân al oilor vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.
13Iar simbriaşul fuge, fiindcă simbriaş este, şi nu de oi îi este lui aminte.
14Eu sunt Păstorul cel bun, şi Mi le cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.
15Aşa cum Tatăl Mă cunoaşte pe Mine, tot aşa Îl cunosc Eu pe Tatăl. Şi viaţa Mea Mi-o pun pentru oi.
16Şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc; şi glasul Mi-l vor auzi, şi va fi o turmă şi un păstor.
17De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa Mi-o pun, pentru ca iarăşi s'o iau.
18Nimeni n'o ia de la Mine, ci Eu Însumi o pun. Putere am ca s'o pun şi putere am ca iarăşi s'o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu“.
19Dezbinare s'a făcut iar între Iudei din pricina acestor cuvinte.
20Şi mulţi dintre ei ziceau: „Are demon şi e nebun; de ce-l ascultaţi?...“.
21Alţii ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Poate cumva un demon să deschidă ochii orbilor?...“.
22Şi era atunci la Ierusalim sărbătoarea înnoirii templului d; şi era iarnă.
23Iar Iisus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon.
24Atunci Iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: „Până când o să scoţi sufletul din noi? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul!“ e
25Iisus le-a răspuns: „Eu v'am spus, dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26Dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele.
27Oile Mele glasul Meu îl ascultă, şi Eu le cunosc şi ele Mă urmează.
28Şi Eu le dau viaţă veşnică şi ele'n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi.
29Tatăl Meu, Cel ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi, şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi.
30Eu şi Tatăl Meu una suntem“.
31Atunci Iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui.
32Iisus le-a răspuns: „Multe lucruri bune v'am arătat Eu vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea?“
33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru lucru bun aruncăm noi cu pietre asupra ta, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci pe tine Dumnezeu“.
34Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteţi dumnezei f?
35Dacă ea i-a numit dumnezei pe aceia către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
36Celui pe Care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume voi Îi ziceţi: Blasfemiezi!, fiindcă Eu am spus: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
37Dacă Eu nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine;
38dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în lucrurile acestea, ca să ştiţi şi să cunoaşteţi că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl“.
39Ca urmare, ei din nou căutau să-L prindă; dar El le-a scăpat din mână.
40Şi a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde Ioan boteza la început, şi a rămas acolo.
41Şi mulţi au venit la El şi ziceau: „Ioan n'a făcut nici o minune, dar toate câte a spus Ioan despre Acesta au fost adevărate“.
42Şi acolo mulţi au crezut într'Însul.