In 17:03
Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis.
Sol 15
CAPITOLUL 15
Israel nu e idolatru, dar Egiptenii sunt.
1
Iar Tu, Dumnezeul nostru, eşti bun şi adevărat,
îndelung-răbdător şi cârmuind totul cu milă.
2
Chiar când păcătuim, tot ai Tăi suntem, căci noi Îţi cunoaştem puterea;
dar nu vom păcătui, ştiind că ne numărăm printre ai Tăi.
3
Că a Te cunoaşte pe Tine, aceasta e dreptatea întreagă
şi a-Ţi cunoaşte puterea, aceasta-i rădăcina nemuririi.
4
Meşteşugitele născociri ale oamenilor nu ne-au înşelat,
nici truda deşartă a zugravilor
– chipuri mânjite cu felurite vopsele,
5
a căror înfăţişare aţâţă patima nemintoşilor
cu dorinţa de a face chipul neînsufleţit al unei închipuiri moarte.
6
Iubitori ai răului şi vrednici de astfel de nădejdi
sunt şi cei ce-l fac, şi cei ce-l doresc, şi cei ce se închină la el.
7
Iată-l pe olarul care cu migală frământă lutul moale
şi plăsmuieşte fiece vas în folosul nostru.
Din acelaşi lut a plăsmuit
vasele menite folosului de cinste,
dar şi pe cele, asemănătoare, cu o menire contrară;
dar care anume din cele două, care va fi menirea fiecăruia,
el, olarul, el e cel ce hotărăşte.
8
Apoi – cu nelegiuită trudă! – din acelaşi lut plăsmuieşte o zeitate deşartă,
el, cel ce cu puţin înainte a fost făcut din pământ
şi care, puţin după aceea, se va întoarce în pământul din care a fost luat,
atunci când i se va cere sufletul care-i fusese împrumutat.
9
Cu toate acestea, nu-i pasă că va muri şi că viaţa-i e scurtă,
ci se ia la'ntrecere cu meşterii aurari şi argintari,
face şi el ce fac făurarii de aramă
şi crede că-i mare scofală să plăsmuieşti minciuni.
10
Cenuşă-i este inima! mai de nimic decât pământul îi e nădejdea!
mai de plâns decât lutul îi e viaţa!
11
Căci nu L-a cunoscut pe Cel ce l-a plăsmuit,
pe Cel ce i-a insuflat un suflet lucrător
şi i-a suflat un duh plin de viaţă; a
12
ci a crezut că viaţa noastră-i o joacă de copii
şi traiul nostru, târg pentru câştig:
„Fiindcă – zice el – eu trebuie să câştig prin orice fel de mijloc, chiar dacă-i rău“.
13
Cel ce face din humă vase ce se sparg şi chipuri idoleşti
ştie mai mult decât toţi ceilalţi că el păcătuieşte.
14
Dar toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plîns decât sufletul unui copil,
ei, vrăjmaşii poporului Tău, cei ce l-au asuprit, b
15
fiindcă ei i-au luat drept dumnezei pe toţi idolii neamurilor,
cei ce au ochi care nu pot vedea,
nări pe care nu pot respira,
urechi care nu aud,
nici degete la mâini care să pipăie
şi nici picioare care să meargă.
16
Căci cel ce i-a făcut e om,
cel ce i-a plăsmuit e suflet de împrumut; c
căci nici un om nu poate plăsmui un dumnezeu care să-i semene;
17
fiind muritor, cu mâinile lui nelegiuite nu poate face decât ceva mort.
El preţuieşte mai mult decât idolii la care se'nchină:
el, cel puţin, a trăit odată, dar aceia, niciodată!
18
Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase,
că acelea, puse alături, sunt unele mai rele decât altele.
19
În ele n'au nimic frumos, aşa încât, văzându-le, să-ţi stârnească vreo dorinţă:
ele sunt în afara laudei lui Dumnezeu şi a binecuvântării Lui.