In 17:01
Pe acestea le-a grăit Iisus; şi, ridicându-Şi ochii la cer, a zis: „Părinte, a venit ceasul. Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preamărească pe Tine,
In 12
Ungerea din Betania. Sfat împotriva lui Lazăr. Intrarea triumfală în Ierusalim. Fiul Omului trebuie să Se înalţe. Necredinţa Iudeilor.
1Deci cu şase zile înainte de Paşti a, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi.
2Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.
3Atunci Maria, luând o litră b cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s'a umplut de mireasma mirului.
4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis:
5„De ce nu s'a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari c şi să-i fi dat săracilor?“
6Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga d, vămuia ce se punea într'însa.
7A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat;
8că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea“.
9Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi.
10Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare,
11căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus.
12A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!“ şi: „Împăratul lui Israel!“
14Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
15Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei.
16Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la'nceput; dar când S'a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El e.
17Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie;
18de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.
19Atunci fariseii ziceau între ei: „Vedeţi că'ntru nimic nu vă este de folos!, iată că lumea s'a dus după el!...“.
20Şi erau nişte Elini, din cei ce se suiseră la sărbătoare să se'nchine f.
21Deci aceştia au venit la Filip, care era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat, zicând: „Doamne, vrem să-L vedem pe Iisus“.
22Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus.
23Iar Iisus le-a răspuns, zicând: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie preamărit.
24Adevăr, adevăr vă spun: Dacă bobul de grâu care cade'n pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roadă multă.
25Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, O va păstra pentru viaţa veşnică. g
26Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27Acum sufletul Meu e tulburat, şi ce voi zice?: Izbăveşte-Mă, Părinte, de ceasul acesta?... Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta!
28Părinte, preamăreşte-Ţi numele!...“. Atunci a venit glas din cer, zicând: „L-am şi preamărit, şi iarăşi îl voi preamări!“
29Iar mulţimea care sta şi care auzise, zicea: „Tunet a fost!“ Alţii ziceau: „Înger I-a grăit!“
30Iisus, răspunzând, a zis: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia h va fi aruncat afară.
32Iar Eu, când mă voi înălţa de pe pământ, pe toţi îi voi trage la Mine“.
33Iar pe aceasta o zicea arătând cu ce moarte avea să moară.
34I-a răspuns deci mulţimea: „Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac; cum de zici tu că Fiul Omului trebuie să se înalţe? Cine este acesta, Fiul Omului?“
35Atunci le-a zis Iisus: „Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul. Şi cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii“. Acestea le-a vorbit Iisus; şi, plecând, S'a ascuns de ei.
37Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, ei tot nu credeau într'Însul.
38Ca să se plinească cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine i-a dat crezare auzului nostru? Şi cui i s'a descoperit braţul Domnului?
39De aceea nu puteau să creadă, că a mai zis Isaia:
40El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca ei cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu'nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec.
41Pe acestea le-a zis Isaia când I-a văzut slava şi a grăit despre El.
42Totuşi, şi dintre căpetenii mulţi au crezut într'Însul, dar n'o mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă;
43căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44Iar Iisus a strigat şi a zis: „Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M'a trimis pe Mine.
45Şi cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel ce M'a trimis pe Mine.
46Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec; că n'am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu l-am grăit, acela îl va judeca în ziua de apoi;
49pentru că Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl, Cel ce M'a trimis, El Mi-a poruncit ce să spun şi ce să grăiesc.
50Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce grăiesc Eu: precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc“.