Egalitatea dintre Tatăl şi Fiul este exprimată clar în
In 10, 30: Eu şi Tatăl una suntem, ca şi în multe alte texte. În cazul de faţă, Iisus Se referă la faptul că Fiul, prin întrupare, a renunţat temporar la slava Sa dumnezeiască, luând chipul smerit al robului, ceea ce în limbajul teologic se numeşte kenoză (vezi nota de la
Flp 2, 7).