Egalitatea dintre Tatăl şi Fiul este exprimată clar în In 10, 30: „Eu şi Tatăl una suntem“, ca şi în multe alte texte. În cazul de faţă, Iisus Se referă la faptul că Fiul, prin întrupare, a renunţat temporar la slava Sa dumnezeiască, luând chipul smerit al robului, ceea ce în limbajul teologic se numeşte kenoză (vezi nota de la Flp 2, 7).