Majoritatea comentatorilor cred că e vorba de însuşi Ioan (supranumit „Evanghelistul Iubirii“), cel ce se defineşte astfel pe sine şi în 19, 26-27; 21, 7, 20. Iisus îi iubea pe toţi ucenicii (vezi începutul acestui capitol), dar Ioan Îi era mai apropiat sufleteşte (probabil din cauză că era şi cel mai curat cu inima), iar la masă ocupa locul de cinste, de unde-I putea vorbi lui Iisus şi în mod confidenţial, ceea ce explică intervenţia lui Petru.